Parcul Natural Strandja
From Wikipedia, the free encyclopedia
Parcul natural Strandja (în bulgară Природен парк Странджа, transliterat: Priroden park Strandja) este cea mai mare arie protejată din Bulgaria, care se întinde pe un teritoriu de 1.161 km² în Munții Strandzha, în extremitatea de sud-est a țării, la granița cu Turcia. El a fost înființat la pentru a proteja ecosistemele și biodiversitatea de importanță europeană, precum și patrimoniul tradițional cultural, istoric și folcloric al regiunii. Altitudinea variază de la 710 m în vârful Grădiște la cota 0 pe litoralul Mării Negre cu o lungime medie de 50 km de la vest la est și 20 km de la nord la sud.
Parcul Natural Strandja | |
Categoria V IUCN (Peisaj terestru/marin protejat) | |
Poziția | Burgas Bulgaria |
---|---|
Coordonate | 42°01′N 27°37′E ({{PAGENAME}}) |
Suprafață | 1.161 km² |
Înființare | |
Modifică date / text |
Parcul natural este situat în provincia Burgas având pe teritoriul său două localități urbane, Malko Tărnovo și Ahtopol și mai multe sate. Cuprinde cinci rezervații naturale: Silkosia(d), Sredoka, Tisovița, Uzunbodjak și Vitanovo(d). Silkosia este cea mai veche din Bulgaria, înființată în 1933, iar Uzunbodjak este inclusă în Rețeaua Mondială a Rezervațiilor Biosferei(d) în cadrul programului UNESCO Omul și Biosfera.[1] Întregul teritoriu face parte din rețeaua de zone de protecție a naturii din Uniunea Europeană, Natura 2000.
Parcul Natural Strandja se încadrează în două ecoregiuni terestre ale pădurilor temperate de foioase și de amestec(d) — pădurile balcanice de amestec(d) și pădurile de foioase euxino-colcice(d).[2] Pădurile acoperă 80% din suprafața parcului, pădurile primare(d) formând 30% din acestea. Aceste păduri sunt ultimele păduri temperate cu lăstăriș de laur veșnic verde din Europa.[3] Parcul are cel mai mare număr de specii de vertebrate din toate ariile protejate din Bulgaria, inclusiv 66 de specii de mamifere, 269 specii de păsări, 24 de specii de reptile, 10 specii de amfibii și 41 de specii de pești de apă dulce, precum și 70 de specii de pește marin(d) în apele Mării Negre. Fauna nevertebrată este slab cercetată și include 84 de specii endemice bulgare, dintre care 4 sunt locale și 34 de specii relicte(d).[4]
Cele mai vechi urme de locuire umană găsite pe teritoriul parcului datează din perioada neolitică, aproximativ 6000 î.e.n. Pe la mijlocul mileniului I î.e.n., Strandja era locuită de triburi tracice, făcând parte din mai multe regate tracice până când regiunea a fost anexată de Imperiul Roman în anul 45 e.n. În Evul Mediu, zona a fost disputată între Imperiul Bizantin și Țaratul Bulgar, până când a fost cucerită de turcii otomani(d) la sfârșitul secolului al XIV-lea. După eliberarea Bulgariei(d) în 1878, Strandja a rămas în Imperiul Otoman, ceea ce a dus la Răscoala de Sfântul Ilie-Schimbarea la Față din 1903 a populației bulgare. Regiunea a fost eliberată în 1912 în timpul Primului Război Balcanic. Istoria bogată a lăsat un patrimoniu cultural important din partea mai multor civilizații și tradiții folclorice unice pentru Bulgaria, cum ar fi Nestinarstvo,(d) un dans desculț pe ramuri de brad arzând mocnit — un vestigiu din trecutul păgân. Arhitectura tradițională de lemn din Strandja de la mijlocul secolului al XVII-lea și al XIX-lea este păstrată în satele Brășlean și Kosti, precum și în orașul Malko Tărnovo.