Personalism
From Wikipedia, the free encyclopedia
Personalismul este o școală filosofică a gândirii care caută să descrie unicitatea:
- lui Dumnezeu ca Persoană Supremă;
- sau a unei persoane umane în lumea naturii, în special în relație cu animalele. Unul dintre principalele puncte de interes ale personalismului este subiectivitatea umană sau conștiința de sine, trăită experiență în propriile acte ale persoanei și întâmplările sale interioare — în "tot ceea ce este intern ființei umane, prin care fiecare om este martorul ocular al propriului sine".[1]
Alte principii:
- Persoanele au valoare unică, și
- Numai persoanele au liber arbitru
Potrivit idealismului mai există un principiu:
- Numai persoanele sunt reale (în sens ontologic).