Plutocrație
From Wikipedia, the free encyclopedia
Plutocrația (în greacă πλοῦτος, ploutos, însemnând "avere" și κράτος, kratos, care înseamnă „putere, stăpânire, regulă”) de asemenea, cunoscută sub numele de plutonomie sau plutarhie, este o formă de conducere a societății de către cei bogați. Prima utilizare a termenului a fost cunoscută în 1652[1]. Spre deosebire de sisteme, cum ar fi democrația sau anarhismul, plutocrația nu este înrădăcinată într-o filozofie politică stabilită și nu are „avocați formali”. Conceptul de plutocrație poate fi susținută de către clasele bogate ale unei societăți într-un mod indirect sau mascat, deși termenul în sine este aproape întotdeauna utilizat într-un sens peiorativ.