Prima perioadă constituțională în Imperiul Otoman
From Wikipedia, the free encyclopedia
Prima perioadă constituțională (în limbile turcă otomană: مشروطيت turcă: Birinci Meșrutiyet) a fost o epoca fondării monarhiei constituționale, care a fost cuprinsă între momentul promulgării Legii Fundamentale concepută după principiile Junilor Turci (23 noiembrie 1876) și cel al suspendării Parlamentului de către sultanul Abdul Hamid al II-lea (13 februarie 1878).
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Prima perioadă constituțională nu a fost caracterizată printr-un mesaj multipartit. În acea perioadă, parlamentul era considerat reprezentantul voinței poporului, dar nu ca loc de dezbateri la care să participe formațiunile și organizațiile politice. Prin comparație cu democrațiile moderne, sistemul otoman din această perioadă era mai degrabă o monarhie constituțională benevolentă și mai puțin un sistem multipartinic reprezentativ.