Proiecție ortogonală
From Wikipedia, the free encyclopedia
Proiecția ortogonală este un mijloc de reprezentare a obiectelor tridimensionale în spațiul cu două dimensiuni. Este o formă de proiecție paralelă, în care toate liniile de proiecție sunt ortogonale față de planul de proiecție,[1][2] rezultând ca fiecare plan al scenei să apară în transformare afină pe suprafața de vizionare.
Dacă planul pe care se face proiecția paraleă nu este perpendicular pe direcția de proiectare, proiecția este oblică și este cunoscută uneori sub denumirea de proiecție ortografică. Termenul ortografic este uneori rezervat în mod specific pentru descrieri de obiecte în care axele sau planurile principale ale obiectului sunt, de asemenea, paralele cu planul de proiecție.[1] dar acestea sunt mai cunoscute drept proiecții cu vederi multiple[3] (engleză multiview projections). Proiecția oblică este folosită pentru a reprezenta mai multe laturi ale obiectului, caz în care proiecția este numită proiecție axonometrică.[4] Proiecția axonometrică poate fi izometrică, dimetrică sau trimetrică (anizometrică).[5]