scriitor român antisemit și membru al Mișcării Legionare From Wikipedia, the free encyclopedia
Radu Gyr (pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu; n. , Câmpulung, Muscel, România – d. , București, România) a fost un poet, dramaturg, eseist, ziarist român și politician de extremă dreaptă, legionar-fascist. O perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu apoi, conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Radu Gyr | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Câmpulung, Muscel, România |
Decedat | (70 de ani)[1] București, România |
Înmormântat | Mănăstirea Petru Vodă |
Cetățenie | România |
Religie | creștinism |
Ocupație | jurnalist poet dramaturg |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Partid politic | Mișcarea Legionară |
Studii | Universitatea din București Colegiul Național Carol I din Craiova |
Patronaj | Universitatea din București |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Radu Gyr s-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung - de unde, prin derivație, pseudonimul literar Gyr - fiul actorului craiovean Coco Demetrescu. Comandant legionar și șef al regiunii Oltenia, Radu Gyr a fost autorul textelor la imnul neoficial al legionarilor, „Sfânta tinerețe legionară”, al imnului „Moța și Marin” (dedicat lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari căzuți în luptă la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania împotriva forțelor republicane), al „Imnului muncitorilor legionari” și al altor scrieri dedicate Mișcării Legionare.
A debutat la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic „În munți”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost și, ca student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, cu volumul „Liniști de schituri” 1924.
A fost de mai multe ori laureat - în 1926, 1927, 1928 și 1939 - al Societății Scriitorilor Români, și al Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A conferențiat pentru propagarea ideologiei legionare precum „Studențimea și Idealul Spiritual” (conferință din 1935). A colaborat la revistele „Universul literar”, „Gândirea”, „Gândul românesc”, „Sfarmă-Piatră”, „Decembrie”, „Vremea”, „Revista mea”, „Revistă dobrogeană”, „Ramuri”, „Adevărul literar și artistic”, „Axa”, „Iconar” etc., precum și la ziarele „Cuvântul”, „Buna Vestire” și „Cuvântul studențesc”. A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul „Nenea Răducu”[2]. A fost laureat al Premiului „Adamachi” al Academiei Române.
În timpul Statului Național-Legionar (septembrie 1940-ianuarie 1941), Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. Sub conducerea sa actorii evrei au fost eliminați din toate teatrele, cu interdicția de a apare pe scenele teatrelor românești. Ca act de frondă față de aceste dezlănțuiri antisemite și pentru asigurarea unui loc de a se putea produce, actori evrei au înființat în București teatrul evreiesc „Barașeum”, care a adunat actori evrei din toate teatrele din România într-un fel de ghetou artistic.[3]. Teatrul Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările fasciste ale Europei - fapt evidențiat pe plan internațional[4] - și-a început activitatea, conform dispozițiilor, numai în limba română, la 1 martie 1941 cu revista Ce faci astă seară?[5] Ulterior, susținători ai regimului fascist spuneau că teatrul a putut să ființeze în toată perioada guvernării antonesciene datorită toleranței regimului antonescian față de cultura evreiască.[6].
În timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Gyr a fost arestat și deținut în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade și alți intelectuali legionari. El a mai fost deținut și în timpul regimului lui Ion Antonescu - la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 a ținut un discurs belicos în piața Teatrului Național din București, pentru care a fost arestat și condamnat la 12 ani de închisoare.[7] Eliberat din detenție a fost trimis pe front, pentru „reabilitare”. La Sărata, în anul 1942 a fost grav rănit. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul (cenzurat) „Poeme de răsboiu”, în care povestește că a trecut Nistrul, Odesa până în stepă - întorcându-se rănit de pe front acasă la soție.
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în procesul „lotului ziariștilor fasciști” și, condamnat la 12 ani de detenție a revenit acasă în 1956 dar, după doi ani a fost arestat din nou și condamnat la moarte în 1959, sub acuzarea de instigare la insurecție armată[8], cu poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”[8], sentință comutată la 25 de ani de muncă silnică. Este eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964.[9]
În închisoarea din Aiud, Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat, purtând lanțuri grele la picioare.[8] Când s-a îmbolnăvit i s-a refuzat asistența medicală.
„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.[10].
Din 1964, după eliberarea din închisoare s-a raliat - împreună cu alți legionari spășiți, ca Nichifor Crainic sau, ca preotul legionar Ion Dumitrescu Borșa - la propagarea ideologiei comuniste în ziare supravegheate și bine subvenționate de Securitate, precum „Glasul Patriei” (mai târziu „Tribuna României”), destinat românilor din diasporă. Gyr a publicat reportaje, articole politice și poezii „pe linie”[11] sau cu pseudonimele, Ioachim Pușcașul și Radu Miroslav.
Înainte de 1989 Gyr a fost ignorat, cu excepția criticului Nicolae Manolescu, care l-a menționat în volumul al doilea din „Poezia românească modernă” (1968). A fost înmormântat la cimitirul Bellu Catolic, în 1975.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.