Republica Lituaniei Centrale
From Wikipedia, the free encyclopedia
Republica Lituaniei Centrale sau Lituania Centrală (poloneză Republika Litwy Środkowej; lituaniană Vidurio Lietuvos Respublika) a fost un stat marionetă efemer creat de Polonia în 1920, care nu a obținut recunoaștere internațională. Statul a fost înființat ca rezultat al rebeliunii lui Żeligowski, în timpul căreia soldați ai armatei poloneze, în principal din cadrul Diviziei I lituaniano-belarusă, comandați de generalul Lucjan Żeligowski, care s-au bucurat de sprijinul masiv al cavaleriei, artileriei și forțelor aeriene poloneze, au atacat Lituania.[1]
Republica Lituaniei Centrale | |||||
Lituania Centrală | |||||
Republika Litwy Środkowej (poloneză) Vidurio Lietuvos Respublika (lituaniană) | |||||
Litwa Środkowa | |||||
— Stat marionetă dependent de a doua Republică Poloneză — | |||||
| |||||
| |||||
Teritoriul Republicii Lituaniei Centrale (cu verde) | |||||
Capitală | Vilna (Wilno, Vilnius) | ||||
---|---|---|---|---|---|
Limbă | limba poloneză | ||||
Guvernare | |||||
Formă de guvernare | Republică | ||||
Conducător | |||||
Lucjan Żeligowski | |||||
Istorie | |||||
Epoca istorică | Perioada interbelică | ||||
Rebeliunea lui Żeligowski | |||||
Alegerile generale | |||||
Economie | |||||
Monedă | marca poloneză[*] | ||||
În prezent parte din | |||||
Lituania Belarus Polonia | |||||
Modifică date / text |
Teritoriul republicii, care a devenit un stat tampon între Polonia, de care era complet dependent, și Lituania, cuprindea zona din jurul orașului Vilnius, capitala istorică a Marelui Ducat al Lituaniei, fiind revendicată de cele două state care își obținuseră independența doar cu puțin timp în urmă.[2] Acest teritoriu a fost un mijloc de presiune asupra Lituaniei, polonezii oferind lituanienilor controlul asupra Vilniusului în schimbul unirii dintre cele două state (refacerea Republicii celor două națiuni), sau a încorporării în cadrul celei de-a doua Republici Poloneze cu un anumit grad de autonomie. După mai multe amânări, au fost organizate alegeri generale pe 8 ianuarie 1922, iar teritoriul a fost anexat la Polonia. Dacă inițial guvernul polonez a negat vreo responsabilitate față de această acțiune de tip „drapel fals”[3], dar liderul polonez Józef Piłsudski avea să recunoască faptul că a ordonat generalului Żeligowski să pretindă că a acționat ca un rebel al armatei poloneze. Frontierele polono-lituaniene din perioada interbelică au fost recunoscute de Conferința Ambasadorilor Principalelor Puteri Aliate și Asociate [4][5] și de Liga Națiunilor,[6], dar nu au fost recunoscute de Republica Lituania (cu capitala temporară la Kaunas)[7] până la ultimatumul polonez din 1938. În 1931, un tribunal internațional din Haga a emis o declarație conform căreia ocuparea de către Polonia a orașului Vilnius a fost o violare a legilor internaționale, dar nu a existat nicio consecință politică care să corecteze situația.[6]