Răscoala lui Hmelnițki
From Wikipedia, the free encyclopedia
Răscoala lui Hmelnițki a fost o rebeliune a cazacilor din Ucraina din 1648–1657 (1654[a]) care s-a transformat într-un război de eliberare ucrainean de sub dominația poloneză. Sub conducerea hatmanului Bogdan Hmelnițki, cazacii zaporojeni, aliați cu tătarii din Crimeea și cu țărănimea locală, au luptat într-o serie de bătălii cu forțele armate și cele paramilitare ale statului polono-lituanian. Urmarea răscoalei a fost încetarea controlului șleahtei poloneze și a arendașilor lor (unii dintre ei evrei) cât și a bisericii catolice în Ucraina.[1]
Răscoala a început ca o rebeliune a cazacilor, dar în curând, lor li s-a alăturat și țărani, burghezi și mici nobili ortodocși din Ucraina, care au avut ca scop final crearea unui stat ucrainean autonom.[2] Deși răscoala a reușit să anuleze influența poloneză asupra teritoriilor locuite de cazaci, Ucraina a căzut în cele din urmă în sfera de influență a Țaratului Rusiei.
Pentru Polonia, toate aceste evenimente, la care s-au adăugat conflictele interne și războaiele cu Suedia și Rusia au dus la o scădere pronunțată a puterii Poloniei în această perioadă. Polonezii au numit această perioadă „Potopul”.