Sincopă (lingvistică)
From Wikipedia, the free encyclopedia
În lingvistică, termenul sincopă (cf. fr syncope, la syncopa, el συγκοπή synkope < syn- „cu” + koptein „a tăia”), preluat din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în căderea unui segment din interiorul unui cuvânt. Poate fi vorba de un sunet sau de un grup de sunete[1][2][3][4][5][6][7].
- Acest articol este despre un termen utilizat în lingvistică. Pentru alte utilizări ale termenului, vezi Sincopă.