![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d3/Pap_test_normal.jpg/640px-Pap_test_normal.jpg&w=640&q=50)
Test Babeș Papanicolau
From Wikipedia, the free encyclopedia
Testul Babeș Papanicolaou (abreviat ca test Papanicolau,[1] cunoscut și ca frotiu cervical (BE), screening cervical (BE),[2] sau testul frotiu (BE)) este o metodă de screening cervical utilizată pentru a detecta procese potențial precanceroase și canceroase la nivelul colului uterin (deschiderea uterului sau a uterului) sau colon (atât la bărbați, cât și la femei). Constatările anormale sunt adesea urmate de proceduri de diagnostic mai sensibile și, dacă se justifică, de intervenții care au ca scop prevenirea progresiei către cancer de col uterin. Testul a fost inventat independent în anii 1920 de Georgios Papanikolaou și Aurel Babeș și a fost numit după Papanikolaou. O versiune simplificată a testului a fost introdusă de Anna Marion Hilliard(d) în 1957.
Test Babeș Papanicolau | |
![]() | |
Specialtate | ginecologie |
---|---|
MeSH | D065006 ![]() |
Un test Babeș Papanicolau se efectuează prin deschiderea vaginului cu un speculum și colectarea celulelor la deschiderea exterioară a colului uterin în zona de transformare (unde celulele cervicale scuamoase exterioare se întâlnesc cu celulele endocervicale glandulare interioare), folosind o spatulă Ayre sau o citopersă. Metodă similară este utilizată pentru colectarea celulelor în anus atât la femei, cât și la bărbați.[3] Celulele colectate sunt examinate la microscop pentru a căuta anomalii. Testul urmărește să detecteze modificări potențial precanceroase (numite neoplazie intraepitelială cervicală (CIN) sau displazie cervicală; sistemul de leziuni intraepiteliale scuamoase (SIL) este, de asemenea, utilizat pentru a descrie anomalii) cauzate de papilomavirusul uman (HPV), un virus ADN cu transmitere sexuală. Testul rămâne o metodă eficientă, utilizată pe scară largă pentru depistarea precoce a precancerului și a cancerului de col uterin. Deși testul poate detecta și infecții și anomalii la nivelul endocervixului și endometrului, nu este conceput pentru a face acest lucru.
În Statele Unite, testul Babeș Papanicolau este recomandat începând cu vârsta de 21 de ani până la vârsta de 65 de ani.[4] Frecvența sugerată variază, fiind între trei până la cinci ani.[4][5] [6]
Dacă rezultatele sunt anormale, în funcție de natura anomaliei, testul poate fi repetat în următoarele șase până la douăsprezece luni.[7] Dacă anomalia necesită o examinare mai atentă, pacientul poate fi îndrumat pentru o inspecție detaliată a colului uterin prin colposcopie, care mărește vederea colului uterin, a vaginului și a suprafețelor vulvulare. Persoana poate fi, de asemenea, îndrumată pentru testarea ADN HPV, care poate servi ca adjuvant la testarea Papanicolau. Biomarkerii suplimentari care pot fi aplicați ca teste auxiliare cu testul Papanicolau evoluează.[8]