Titan (satelit)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Titan (sau Saturn VI) este cel mai mare satelit al planetei Saturn. Acesta este singurul satelit natural cunoscut care are o atmosferă densă,[11] și singurul corp ceresc, altul decât Pământul, pentru care există o dovadă clară că are o suprafață lichidă.[12]
Titan | |
Fotografiat în 2012 în culoare naturală. Atmosfera sa groasă este portocalie datorită unei ceți dense de compuși organici cu azot. | |
Descoperire | |
---|---|
Descoperit de | Christiaan Huygens |
Dată descoperire | 25 martie 1655 |
Denumiri | |
Denumire MPC | Saturn VI |
Pronunție | /ti'tan/ |
Denumit după | Τῑτάν Tītan |
Atribute | Titanian[1] /ti.ta.ni'an/ |
Caracteristicile orbitei[2] | |
Periapsis | 7009118668000000000♠1186680 km |
Apoapsis | 7009125706000000000♠1257060 km |
7009122187000000000♠1221870 km | |
Excentricitate | 6998288000000000000♠0.0288 |
Perioadă orbitală | 7001159450000000000♠15.945 zi |
5.57 km/s (calculată) | |
Înclinație | 6997608317057490105♠0.34854° (față de ecuatorul lui Saturn) |
Sateliți | Saturn |
Caracteristici fizice | |
Raza medie | 7006257473000000000♠2574.73±0.09 km (0.404 din Pământ)[3] (1.480 din Lună) |
Suprafață | 7013830000000000000♠8.3×107 km2 (0.163 Pământ) (2.188 Luna) |
Volum | 7019716000000000000♠7.16×1010 km3 (0.066 Pământ) (3.3 Luna) |
Masă | 7023134520000000000♠(1.3452±0.0002)×1023 kg (0.0225 Pământ)[4] (1.829 Luna) |
Densitate medie | 7003187980000000000♠1.8798±0.0044 g/cm3[4] |
7000135200000000000♠1.352 m/s2 (6999138000000000000♠0.138 g) (0.835 Luna) | |
Momentul factorului de inerție | 6999341400000000000♠0.3414±0.0005[5] (estimate) |
7003263900000000000♠2.639 km/s (0.236 Pământ) (1.11 Luna) | |
sincronă | |
Zero (față de planul orbital); 6999471238898038470♠27° (față de Soare) | |
Albedo | 0.22[6] |
Temperatură | 93,7 K (−179,5 °C)[7] |
Magnitudinea aparentă | 8.2[8] to 9.0 |
Atmosfera | |
Presiunea la suprafață | 7005146700000000000♠146.7 kPa (7005146921250000000♠1.45 atm) |
Compoziție atmosferică | Variabilă
Stratosferă: 95.0% N 2, 4.9% CH 4;[9] 97% N 2, 2.7±0.1% CH 4, 0.1–0.2% H 2[10] |
Titan este al șaselea satelit sferoidal al planetei Saturn. Adesea descris ca o planetă-satelit, Titan are un diametru cu aproximativ 50 % mai mare decât al Lunii, satelitul Pământului, și este cu 80 % mai masiv. Acesta este al doilea satelit ca mărime din Sistemul Solar, după Ganymede, satelitul lui Jupiter, și este mai mare ca volum față de cea mai mică planetă din Sistemul Solar, Mercur, deși doar pe jumătate ca masă. Accelerația gravitațională de la suprafață (0,14g) este ceva mai mică decât cea lunară (0,17g). Titan a fost primul satelit cunoscut al lui Saturn, fiind descoperit în 1655 de către astronomul olandez Christiaan Huygens, și a fost al cincilea satelit al unei planete în afară de Pământ care a fost descoperit de către oameni.[13]
Titan este format în principal din apă înghețată și rocă. La fel ca și în cazul planetei Venus înainte de era spațială, atmosfera densă și opacă a împiedicat studiul suprafeței lui Titan. În prezent există informații suficiente despre suprafața satelitului odată cu sosirea misiunii Cassini-Huygens în 2004, care a descoperit inclusiv lacuri de hidrocarburi lichide în regiunile polare ale satelitului. Suprafața este tânără din punct de vedere geologic, dar au fost descoperite și câteva cratere de impact. Suprafața conține mai mulți munți și câțiva posibili criovulcani[14], dar este în general netedă. La ecuator se mai găsesc deșerturi[15][16] cu dune de nisip, în care „nisipul” este alcătuit din gheață.[17][18]
Atmosfera lui Titan este compusă în mare parte din azot sub formă gazoasă; alte componente minore ducând la formarea de nori de metan și etan și de smog organic bogat în azot. Schimbările climatice, inclusiv vânt și ploaie, creează caracteristici similare cu cele de la suprafața Pământului, cum ar fi dune de nisip, râuri, lacuri, mări (probabil din metan și etan lichid) și delte, și este dominat de tipare meteorologice sezoniere similare celor de pe Pământ. Cu lichidele sale (atât de suprafață cât și subterane) și atmosfera robustă de azot, ciclul metanului de pe Titan este considerat a fi asemănător cu ciclul apei de pe Pământ, dar la o temperatură mult mai mică.
Se crede că acest satelit ar putea fi o posibila gazdă pentru viață extraterestră microbiană sau, cel puțin, un mediu prebiotic bogat în chimie organică complexă cu un posibil ocean lichid subteran care ar servi ca un mediu biotic.[19][20][21][22]