Vidkun Quisling
From Wikipedia, the free encyclopedia
Vidkun Abraham Lauritz Jonssøn Quisling (pronunție norvegiană: /ˈʋɪdkʉn ˈkʋɪʃlɪŋ/; n. , Fyresdal, Telemark, Norvegia – d. , Comuna Oslo(d), Norvegia) a fost un politician norvegian. La 9 aprilie 1940, în contextul invaziei germane a Norvegiei, a preluat cu forța puterea printr-o lovitură de stat sprijinită de Germania Nazistă.
Vidkun Quisling | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Vidkun Abraham Lauritz Jonssøn Quisling |
Născut | 18 iulie 1887(1887-07-18)
Fyresdal, Telemark, Suedia-Norvegia |
Decedat | (58 de ani)
Cetatea Akershus, Oslo, Norvegia |
Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (plagă împușcată[*]) |
Părinți | Jon Lauritz Qvisling[*][[Jon Lauritz Qvisling (Norwegian priest)|]] Anna Qvisling[*][[Anna Qvisling (mother of Vidkun Quisling)|]] |
Frați și surori | Jørgen Quisling[*] |
Căsătorit cu |
|
Cetățenie | Norvegia |
Ocupație | politician ofițer wartime collaborator[*][[wartime collaborator (someone who collaborates with an enemy occupying force)|]] |
Locul desfășurării activității | Berlin (–) |
Limbi vorbite | limba norvegiană[1] |
Președintele Consiliului de Miniștri al Norvegiei | |
În funcție 1 februarie 1942 – 9 mai 1945 | |
Ministru al apărării | |
În funcție 1931 – 1933 | |
Precedat de | Torgeir Anderssen-Rysst |
Succedat de | Jens Isak de Lange Kobro
|
Premii | Ordinul Sfântul Sava[*] Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[*] |
Partid politic | |
Alma mater | Krigsskolen[*][[Krigsskolen (military academy in Oslo, Norway)|]] Den militære høyskole[*][[Den militære høyskole |]] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Între 1942 și 1945, a deținut funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri al Norvegiei („Ministerpresident” în limba norvegiană), colaborând cu forțele germane de ocupație (en)[traduceți]. Guvernul său, cunoscut și ca regimul Quisling(en)[traduceți], era dominat de miniștri din cadrul partidului Nasjonal Samling(en)[traduceți], fondat de el în 1933. Guvernul colaboraționist a participat – cu și fără intenție – la „Soluția Finală” decisă de naziștii germani. Quisling a fost judecat în cadrul epurării juridice postbelice(en)[traduceți] și a fost găsit vinovat de mai multe fapte penale, între care se numărau: delapidare, omor și înaltă trădare. A fost executat prin împușcare de către un pluton de execuție, la Fortăreața Akershus din Oslo, la 24 octombrie 1945. Cuvântul quisling a devenit sinonim cu trădarea, dovadă a luminii foarte nefavorabile în care au fost și sunt încă văzute acțiunile lui Quisling atât la acea vreme cât și după moartea sa.
Fiul unui pastor protestant, Quisling a elaborat o nouă teorie pe care el a numit-o „Universism” sau „Universalism”, amestecând în ea principii cvasi-creștine, evoluții științifice, principii ale religiilor orientale și unele fragmente filosofice. Înainte de a intra în politică, s-a remarcat în armată, intrând în rândurile statului major în 1911 și specializându-se în afaceri rusești. A fost trimis la post în Rusia în 1918, și a colaborat cu Fridtjof Nansen în timpul foametei din Rusia din 1921(en)[traduceți] în Ucraina, revenind în Rusia pentru a lucra cu Frederik Prytz(en)[traduceți] la Moscova. Când Prytz a plecat în 1927, Quisling a rămas singurul diplomat norvegian responsabil de gestionarea afacerilor diplomatice britanice. Pentru aceste servicii, a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic în grad de comandor de către regele George al V-lea, deși decorația i-a fost ulterior retrasă. A revenit în Norvegia în 1929, și a fost ministru al apărării în guvernele lui Peder Kolstad(en)[traduceți] (1931–1932) și Jens Hundseid(en)[traduceți] (1932–1933). Deși Quisling a căpătat ceva popularitate după ce a atacat partidele de stânga, partidul său nu a obținut niciun loc în Storting și era o mișcare politică marginală la momentul loviturii de stat din 1940.