Vox clamantis in deserto
From Wikipedia, the free encyclopedia
Vox clamantis in deserto este o expresie din limba latină, care poate fi tradusă literal: „glasul celui care strigă în pustiu” și, într-un sens figurat, „persoana al cărei sfat rămâne neascultat”.[1]
Expresia este cunoscută din Evanghelii ca referire la Sf. Ioan Botezătorul, care a fost precursor al lui Isus Hristos și care predica în deșert, pe malul Iordanului, botezarea oamenilor pentru a se spăla de păcat. Evanghelia după Marcu 1, 1-3 începe cu aceste cuvinte:
„Initium Evangelii Jesu Christi, Filii Dei. Sicut scriptum est in Isaia propheta: Ecce ego mitto angelum meum ante faciem tuam, qui præparabit viam tuam ante te. Vox clamantis in deserto: Parate viam Domini, rectas facite semitas ejus.[2]”
În virtutea acestei afirmații, Marcu evanghelistul este reprezentat ca un leu care rage.
În Evanghelia după Ioan 1, 22-23 Ioan Botezătorul însuși se definește astfel:
„Dixerunt ergo ei: Quis es ut responsum demus his qui miserunt nos? quid dicis de teipso? Ait: Ego vox clamantis in deserto: Dirigite viam Domini, sicut dixit Isaias propheta.[4]”—Deci i-au zis: Cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuți? El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Îndreptați calea Domnului”, precum a zis Isaia proorocul.[5]
Este interesant de observat cum cuvintele profetului (Isaia 40:3) au un sens diferit, în funcție de punctuația lor:[1]
„Vox clamantis in deserto: Parate viam Domini, rectas facite in solitudine semitas Dei nostri.[6]”—Un glas strigă: „În pustiu gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.”[7]