Wulfila
From Wikipedia, the free encyclopedia
Wulfila (n. 311 d.Hr.[1] – d. 383 d.Hr., Constantinopol, Asia, Roma Antică) a fost un misionar creștin, de descendență jumătate gotică, jumătate capadociană, care a fost uns episcop în 341 și a primit misiunea să creștineze goții apuseni din Balcani.[4]
Wulfila | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 311 d.Hr.[1] |
Decedat | 383 d.Hr. (72 de ani)[2] Constantinopol, Asia, Roma Antică |
Religie | Creștinismul timpuriu[*][3] |
Ocupație | misionar preot traducător traducător biblic[*] scriitor |
Limbi vorbite | limba latină Limba greacă comună Limba gotică |
Modifică date / text |
Pe lângă numele gotic Wulfila, care înseamnă „lupișor”,[5] se mai folosește și varianta grecizată Ulfilas,[4] preluată în română ca Ulfila.Acesta s-a nascut in Dacia.
Timp de 30 de ani a trăit și predicat în Moesia Inferioară, pe teritoriul actual al Bulgariei.[6]
Wulfila a convertit mulți vizigoți și ostrogoți la creștinismul arian, fapt care l-a adus în conflict cu episcopul catolic Ambrozie de Milano.[7]
În jurul anului 369 Wulfila, care devenise primatul goților, a început să traducă Biblia în limba gotică. Nu a reușit să termine traducerea și nu se cunoște care este contribuția unor traducători mai târzii. Traducerea lui Wulfila este cunoscută mai ales din Codex Argenteus,[8] un manuscris care cuprinde cele patru Evanghelii și este păstrat la Uppsala, Suedia. Fragmente din Biblia tradusă în limba gotică se păstrează și la Wolfenbüttel și Milano, iar în 1971 s-a mai descoperit un fragment la Speyer.[4]
Wulfila, care a inventat caligrafia pentru alfabetul gotic, a folosit Septuaginta pentru a traduce Vechiul Testament, iar pentru Noul Testament a folosit aceleași texte ca și Ioan Gură de Aur.[4]
Unul din primii săi biografi a fost fiul său adoptiv, episcopul arian Auxențiu de Durostorum(en)[traduceți].[9]
Wulfila a fost considerat drept părintele literaturii teutonice.[6]