Ștefan Dimitrescu

Ștefan Dimitrescu (n. 18 ianuarie 1886, Huși, Vaslui, România – d. 22 mai 1933, Iași, România) a fost un pictor și desenator român realist - critic. A fost de asemenea un reputat violoncelist^[3]. A studiat în paralel la Școala de arte frumoase din Iași (1903-1908) și la Conservatorul din Iași (1903-1907)^[4] apoi la Paris. În 1918 a fost unul din fondatorii asociației Arta română.

Ștefan Dimitrescu
Date personale
Născut	18 ianuarie 1886 Huși, Vaslui, România
Decedat	22 mai 1933 (47 de ani) Iași, România[1]
Cetățenie	România
Ocupație	pictor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Domeniu artistic	pictură[2]
Studii	Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, Académie de la Grande Chaumière
Profesor pentru	Călin Alupi
Mișcare artistică	postimpresionism, impresionism, realism, Grupul celor patru, Societatea Arta română, Sindicatul Artelor Frumoase
Opere importante	„Morții de la Cașin”, „Țărănci lucrând la război”
Influențat de	Gheorghe Popovici, Emanoil Bardasare, André Derain, Paul Cézanne, Henri de Toulouse-Lautrec
Modifică date / text

Împreună cu Nicolae Tonitza, Francisc Șirato și Oscar Han, a întemeiat, în 1926, Grupul celor patru. Din 1927 a fost profesor la Școala de arte frumoase din Iași. Opera sa este constituită mai ales din compoziții, portrete și peisaje. Ea înfățișează cu o emoție sinceră, uneori cu un dramatism reținut, scene și tipuri autentice, îndeosebi din lumea satelor și a muncitorilor mineri, cuprinzând elemente de critică la adresa societății din vremea sa. În operele lui Ștefan Dumitrescu, factura robustă și sobră echilibrează culoarea și conturul grafic. Lucrări reprezentative în această privință sunt: Morții de la Cașin, 1917; Minerii, 1921; Cina, 1924; Țărănci lucrând la război, 1929.

Referințe critice

• Nicolae Tonitza aprecia:

„...voluptatea lui Ștefan Dimitrescu pentru studiul aprofundat al naturii, varietatea și multitudinea de desene, care erau la el splendide preludii muzical-cromatice și care i-au adus publicul mare și faima unui desenator fără pereche la noi^[5]”

• Tudor Vianu

„...pictorul a reținut un reflex din pictura lui Toulouse-Lautrec, care în anii dinaintea războiului rămăsese încă printre zeii boemei din Montparnasse. ...(Tudor Vianu) se întreba ce vor fi devenit pânzele lui Ștefan Dimitrescu reprezentând săli de teatru sau de cafenea, cu figuri caracteristice, pictate într-o intenție vădit psihologică și care aminteau pânzele fixând forfota pitorească a vestitului cabaret Moulin Rouge, cu care Toulouse-Lautrec interesase atât de puternic pe contemporanii săi?^[6]”

—„Fragmente moderne” (Ed. Meridiane, 1972)

• Ștefan Dimitrescu despre el însuși:

„...mă emoționează culoarea și sunt pasionat de formă; când o văd pe una mi se pare că-mi scapă cealaltă. Caut încontinuu să le prind și să le mărit.^[6]”

• Iolanda Malamen:

„În scurta sa existență (1886-1933), Ștefan Dimitrescu a lăsat o operă extrem de bine articulată, realizînd, mai ales din lumea satului, adevărate capodopere de construcție și de echilibru. Considerat de toți contemporanii un excepțional desenator, în pictură, Ștefan Dimitrescu, are o cromatică stăpînită, cerebrală, puternic narativă.”

Galerie de tablouri

• 
  Ţărănci din Salişte
• 
  Femei ţesând la război
• 
  Ţigănci din Dobrogea
• 
  Bunelul
• 
  Bucătăreasa
• 
  Autoportret