Aizik Horwitz

Aizik Horwitz (în idiș ‏אײַזיק הורװיץ‏‎ — Aizik Hurviț, în rusă Айзик Гурвиц, transliterat: Aizik Gurvitz; n. 19 decembrie 1885, Dubăsari, gubernia Herson, Imperiul Rus – , Kfar Giladi^⁠(d), Districtul de Nord, Israel) a fost un evreu transnistrean, scriitor, prozator, jurnalist și regizor de teatru australian, american și israelian.

Aizik Horwitz
Date personale
Născut	19 decembrie 1885 Dubăsari, gubernia Herson, Imperiul Rus
Decedat	Kfar Giladi⁠(d), Districtul de Nord, Israel
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	scriitor jurnalist publicist regizor de teatru
Limbi vorbite	limba idiș limba ebraică
Activitate
Pseudonim	Балакил
Modifică date / text

Biografie

S-a născut în târgul Dubăsari din ținutul Tiraspol, gubernia Herson, Imperiul Rus (actualmente în Transnistria, Republica Moldova). A studiat la hederul din localitatea natală.^[1] Când avea șase ani, tatăl său a murit brusc, iar la vârsta de cincisprezece ani a fost nevoit să renunțe la școală și să înceapă să lucreze. A fost membru al primei organizații sioniste din Dubăsari, apoi a locuit în Odesa și Siberia, a slujit în armata țaristă. În 1907 a emigrat în Palestina, a lucrat în diferite așezări. La începutul anului 1910 a plecat în Australia, unde a lucrat într-o fabrică din Melbourne, apoi în exploatarea aurului din vestul țării. Revenind la Melbourne a schimbat mai multe profesii, a fost director în mai multe companii de teatru în idiș și ebraică, cofondator al societății culturale și al bibliotecii naționale „Kadima” (1911).^[2][3]

În anii 1912-1918 a trăit în Chicago și New York, a participat la mișcarea muncitorească sub auspiciile Partidului Socialist și al organizației Der Arbeter Ring. Ulterior, s-a alăturat Legiunii Evreiești și a luptat pe fronturile Primului Război Mondial din Palestina. După demobilizare, s-a stabilit pentru scurt timp la Jaffa, apoi a locuit la Nairobi (Africa de Vest Britanică), unde a lucrat într-un spital iar în 1921 s-a întors în Australia. În 1951 a plecat în Israel, unde a locuit ultimii ani.

A debutat în ebraică în ziarul Ha-Tsfira (Varșovia, 1903) cu jurnalism și proză documentară pe tema pogromului de la Dubăsari (1903). A publicat în periodicele din ambele limbi ebraice, inclusiv Der fraynd („Prietenul”, Varșovia), Shikager forverts (Chicago), Yudishe arbayter-velt („Lumea muncii evreiești”, Chicago), Yudishe gazeten („Gazeta evreiască”, New York), Oystralishe yidishe nayes („Știrile evreiești australiene”, Melbourne).^[4] A cofondat Oystralyer lebn („Viața australiană”), unul dintre cele două cotidiene idiș din Australia. În al doilea volum al „Almanahului evreiesc australian” (Oistralish Yidischer Almanac) și-a publicat lucrarea despre nașterea vieții culturale evreiești în Australia. Dos tog-bukh fun a Yiddishn Legionnaire („Jurnalul unui legionar evreu”) a fost publicat în Yiddish Arbeter Welt din Chicago; „Memoriile unui miner de aur” (Di zihroines fun a gold-groeter) a fost publicat în New York Yiddish Gazette. Mein Lebn („Viața mea”) a fost publicat în Buenos Aires în 1965.^[1] Pe lângă propriul nume, a fost publicat și sub pseudonimul „Balakil”.