Arbon
From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Arbon este un oraș istoric, o comună și reședința districtului Arbon, situat în cantonul Thurgau, Elveția.
Arbon se află pe malul sudic al lacului Constance, pe linia feroviară dintre Konstanz/Romanshorn și Rorschach/Chur, respectiv St. Gallen.
Localitatea găzduiește așezări preistorice datând de aproximativ 6.500 de ani. Elemente ale castelului situat pe peninsulă au făcut parte dintr-o fortificație defensivă romană târzie, care s-a dezvoltat într-un oraș medieval în prima jumătate a secolului al XIII-lea[3].
Limba oficială a orașului Arbon este germana (în varianta elvețiană a limbii standard), însă limba predominant vorbită este dialectul local al germanei alemanice elvețiene.
Remove ads
Geografie
Poziția comunei
Arbon este situat pe o peninsulă de pe țărmul sud-vestic al lacului Constance, între localitățile Romanshorn și Rorschach. La sud, comuna se învecinează cu cantonul St. Gallen, St. Gallen fiind cel mai apropiat oraș de dimensiuni mai mari.
Colinele din jur reprezintă rămășițe ale morenelor formate de ghețarul Rinului, care a existat în vremuri preistorice.
Comunele învecinate sunt, în sens invers acelor de ceasornic, începând din nord: Egnach, Roggwil, Berg, Steinach și Horn. Lacul Constance formează limita administrativă a comunei pe direcțiile nord-est și est.
Conform datelor din anul 2009, Arbon are o suprafață totală de 5,94 kilometri pătrați (2,29 mile pătrate). Din această suprafață, 2,23 km² (0,86 mile pătrate), adică 37,5%, sunt destinați activităților agricole, iar 0,32 km² (0,12 mile pătrate), respectiv 5,4%, sunt acoperiți de păduri. Restul terenului este ocupat de zone construite (clădiri și drumuri), care însumează 3,31 km² (1,28 mile pătrate), adică 55,7% din total; 0,04 km² (9,9 acri), adică 0,7%, reprezintă ape curgătoare sau lacuri, iar 0,03 km² (7,4 acri), adică 0,5%, este teren neproductiv.
Din totalul suprafeței construite, clădirile industriale ocupă 27,8%, locuințele și clădirile civile 9,9%, iar infrastructura de transport 1,5%. Rețelele energetice și de alimentare cu apă, precum și alte zone special amenajate, reprezintă 5,4% din suprafață, iar parcurile, spațiile verzi și terenurile sportive însumează 11,1%. Din totalul terenurilor împădurite, 2,4% din suprafața totală este acoperită de pădure deasă, iar 3,0% de livezi sau grupuri mici de arbori. Din terenurile agricole, 29,3% sunt folosite pentru cultivarea plantelor, iar 8,2% pentru livezi sau culturi viticole.
Deși Arbon are o suprafață de numai 5,9 km², orașul este împărțit în șase cartiere. Centrul vechi (Altstadt) se află în zona centrală și prezintă clădiri medievale tipice și străzi înguste. În ultimii ani s-au depus eforturi pentru reducerea traficului auto în centrul istoric. Bergli își trage numele de la colina pe care este situat. Partea sudică a orașului Arbon s-a dezvoltat ca un cartier muncitoresc în timpul industrializării și cuprinde cartierele Neustadt, Bleiche și Stacherholz. Această zonă industrială este supusă unor restricții privind noile construcții.
Stachen și Frasnacht sunt localități independente care au fost integrate administrativ în 1998. Stachen și Arbon s-au extins până la unirea teritorială, însă între Frasnacht și celelalte două localități se mai păstrează încă o zonă rurală.
Climă
Lacul Constance contribuie la menținerea unui climat blând în Arbon, atât vara, cât și iarna.
Vânturile calde din vest aduc precipitații abundente atunci când se întâlnesc cu vânturile continentale reci și uscate care bat dinspre nord-est. Föhnul cald, care trece peste Alpi dinspre sud, își face simțită prezența până în Arbon.
În timpul verii, furtunile electrice sunt fenomene frecvente. Arbon dispune de un sistem de avertizare pentru ambarcațiunile de pe lacul Constance și colaborează strâns cu localitățile învecinate.
Temperaturile medii din luna ianuarie se situează între −2 și 0 °C (28–32 °F), iar cele din luna iulie variază între 15 și 18 °C (59–64 °F). Cantitatea medie anuală de precipitații este cuprinsă între 80 și 100 cm.
Vânturile predominante fac din lacul Constance un loc favorabil pentru navigație și windsurfing.
Iarna, bălțile și suprafața lacului îngheață treptat. În anul 1963, lacul Constance a înghețat complet — un fenomen care se produce, în medie, o dată la aproximativ o sută de ani.
Lacul Constance
Remove ads
Istorie
Malurile lacului Constance din apropierea localității Arbon au fost locuite încă din epoca de piatră. Săpăturile arheologice efectuate în anii 1885 și 1944 au scos la iveală locuințe pe piloni datând din epocile de piatră și de bronz. Inițial, s-a presupus că aceste construcții erau ridicate deasupra apei, deoarece se sprijineau pe stâlpi. Totuși, cercetările ulterioare au demonstrat că ele se aflau pe țărm și că erau construite astfel din cauza solului mlăștinos.
În perioada romană, zona Bergli a fost, cel mai probabil, un fort roman. Poziția înălțată și perspectiva asupra lacului îi conferau o importanță strategică. Începând cu anul 1957, săpăturile arheologice regulate au scos la lumină vestigii ale unor fortificații romane târzii. Numele latin al localității, Arbor Felix („copac fericit”), este atestat pentru prima dată în jurul anului 280[3] și este menționat în Itinerarium Antonini în jurul anului 300.
Potrivit cronicilor istoricului Ammianus Marcellinus, împăratul Grațian a trecut prin Arbon în anul 378, în timp ce se grăbea să se alăture unchiului său, Valens, care se îndrepta spre confruntarea cu goții în bătălia de la Adrianopol[4].
În secolul al VIII-lea, regiunea a devenit parte a teritoriului francilor.
În anul 610, călugări irlandezi, adepți ai lui Columban de Luxeuil, s-au stabilit la Arbon, unde au găsit o mică așezare creștină numită Castrum. Unul dintre acești călugări a fost Sfântul Gallus, întemeietorul mănăstirii din St. Gallen, care a murit la Arbon în anul 627. În 720, pe locul actualului castel a fost ridicată o fortificație de către o trupă francă, iar fundațiile acestei construcții timpurii s-au păstrat până astăzi. Prima mențiune scrisă a localității Arbon se găsește în Itinerarium Antonini din anul 771, unde este amintită sub denumirea in pago Arbonense[3].
Arbon, împreună cu cea mai mare parte a țărmului sudic al lacului Constance, a aparținut Principatului-Episcopat de Constance. În anul 1255, episcopul Eberhard von Waldburg a acordat Arbonului dreptul de a organiza târguri și a construit zidul de incintă al orașului. În același secol, localitatea a cunoscut o creștere semnificativă a populației, datorată sosirii locuitorilor din satele învecinate. Între anii 1262–1264 și din nou în 1266, tânărul duce al Suabiei, Conradin de Hohenstaufen, a locuit la Arbon, deoarece episcopul de Constance era tutorele său. Localitățile învecinate Steinach, Mörschwil, Horn, Goldach, Egnach, Roggwil și Steinebrunn aparțineau toate parohiei Arbon.
.png)
În secolul al XIV-lea, orașul a continuat să se dezvolte. Industria pânzei de in și alte meșteșuguri s-au extins considerabil. Între anii 1322 și 1334, episcopul Rudolf von Montfort a reconstruit fortăreața aflată în ruină. Un incendiu de cauză necunoscută a distrus o mare parte din centrul vechi (Altstadt) în anul 1390, iar un al doilea incendiu, provocat în 1494 de fiii unui hoț spânzurat, a adus noi distrugeri.
Când Thurgau a fost cucerit de Confederația Elvețiană (Eidgenossen) în 1460, episcopii de Constance au păstrat controlul asupra Arbonului. Totuși, în timpul războiului suab din 1499, aceștia au pierdut drepturile civile asupra teritoriului, păstrând doar autoritatea ecleziastică. Arbon a devenit astfel parte a Vechii Confederații Elvețiene.
Castelul din Arbon, în forma sa actuală, a fost construit în 1515 de episcopul Hugo von Hohenlandenberg, deși turnul său datează din anul 993.
În 1525, primele ecouri ale Reformei au ajuns la Arbon. În 1537, comunitatea reformată a fost obligată să predea biserica Sfântul Martin Bisericii Catolice și să se reunească în capela din Erdhausen, deși doar o mică parte a populației mai rămăsese catolică. Conflictele religioase au persistat până în secolul al XVIII-lea, când, în 1712, cantonul Thurgau a proclamat egalitatea între confesiuni.
În secolul al XVIII-lea, la Arbon s-au dezvoltat industriile textile, în special producția de pânză de in și broderii. Industriașii locali și-au construit vile elegante, precum Rotes Haus („Casa Roșie”), ridicată în 1750, sau clădirea Ochsen, construită în 1718.
În 1798, Thurgau a fost ocupat de trupele franceze, la fel ca o mare parte a Elveției. Adoptarea noii constituții elvețiene a pus capăt dependenței Arbonului față de episcopii de Constance. Reprezentantul episcopului, Franz Xaver Wirz von Rudenz, a fost nevoit să părăsească orașul. În 1803, Arbon a devenit parte a noului canton Thurgau. Între 1803 și 1815, Arbon și Horn (o enclavă situată în cantonul St. Gallen) au constituit o singură comună.
În secolul al XIX-lea, Arbon s-a transformat într-un important centru economic și industrial, datorită inițiativei industriașului Franz Saurer, care și-a mutat turnătoria din St. Gallen la Arbon în 1863. Începând cu 1888, fabrica sa producea diverse tipuri de mașini și motoare. Până în 1983, uzina Adolph Saurer AG fabrica camioane și autobuze, iar până în 1986 — vehicule militare. În prezent, producția este concentrată pe utilaje textile. La apogeul său, fabrica angaja aproximativ 5.000 de muncitori. Populația orașului a crescut de la 660 de locuitori în 1844 la peste 10.000 la începutul secolului XX.
Începând cu secolul al XX-lea, Arbon a avut o minoritate numeroasă de rezidenți străini. Tensiunile dintre grupurile etnice au dus, în 1902, la revolte soldate cu mai multe victime.
În 1911, la Arbon a avut loc Congresul Internațional Socialist. Între anii 1920 și 1950, majoritatea social-democrată a deținut controlul politic al orașului, care a fost supranumit Arbonul roșu.
Castelul Arbon
Casa Roșie construită în 1750
Biserica Sfântul Martin și portul
Casa „Ochsen”, construită în 1718
Remove ads
Populație
Între anii 1860 și 1910, populația Arbonului a crescut considerabil datorită procesului de industrializare. Orașul a devenit cel mai mare din cantonul Thurgau. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, numărul locuitorilor a scăzut din cauza proximității față de Germania (situată chiar de cealaltă parte a lacului Constance) și a tendinței populației de a se retrage din zonele de frontieră. Totuși, după război, populația s-a restabilit.
În prezent, datorită includerii localităților Frasnacht, Stachen, Kratzern, Speiserlehn și Fetzisloh, populația Arbonului era de 14.950 de locuitori la data de decembrie 2020[5]. Conform datelor din 2008, 28,9% dintre locuitori erau cetățeni străini. În ultimul deceniu analizat (1997–2007), populația a înregistrat o creștere de 0,7%. În anul 2000, majoritatea populației vorbea limba germană (84,5%), urmată de italiană (4,0%) și sârbocroată (2,9%).
În prezent, Arbon este al treilea oraș ca mărime din cantonul Thurgau, după Frauenfeld și Kreuzlingen.
Evoluția istorică a populației este prezentată în tabelul de mai jos[3]:
Religie
Ca și în multe alte localități din cantonul Thurgau, Arbon este împărțit între comunități luterane/reformate și catolice. Biserica Sfântul Martin este catolică, la fel și capela Gallus din apropiere. Bergli găzduiește o biserică luterană, iar Freikirchen una metodistă. Recent, orașul a înregistrat un aflux de musulmani provenind din Balcani, în special din Kosovo.
Conform recensământului din anul 2000, 5.090 de persoane, adică 39,4% din populație, erau romano-catolice, iar 4.176 de persoane, respectiv 32,4%, aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Din restul populației, 8 persoane (aproximativ 0,06%) erau catolici vechi, aparținând Bisericii Creștin-Catolice din Elveția; 371 de persoane (aproximativ 2,87%) erau membri ai Bisericii Ortodoxe; 449 de persoane (aproximativ 3,48%) aparțineau altor confesiuni creștine. Un individ era de religie evreiască, iar 1.167 de persoane (aproximativ 9,04%) erau musulmani. De asemenea, 104 persoane (aproximativ 0,81%) aparțineau altor culte neprecizate în recensământ, 941 de persoane (aproximativ 7,29%) nu erau membre ale niciunei biserici, fiind agnostice sau ateiste, iar 599 de persoane (aproximativ 4,64%) nu au răspuns la această întrebare[6].
Remove ads
Transport
Din 1993, Arbon beneficiază de un acces la autostrada A1, oferind legături rapide către St. Gallen și Zürich. Anterior, singura cale de acces era un drum cantonal sinuos.
Arbon se află, de asemenea, pe Lake Line, care leagă orașul de Rorschach, Romanshorn și Kreuzlingen, și dispune de două gări: Arbon și Arbon Seemoosriet. Două linii de autobuz deservesc legăturile cu Amriswil și St. Gallen.
Situri de patrimoniu de importanță națională
Bleiche (o așezare preistorică de pe malul lacului), capela Gallus, biserica catolică Sfântul Martin, Castelul Arbon și Muzeul Istoric, precum și fortificația romană târzie sunt incluse în lista siturilor elvețiene de patrimoniu de importanță națională. Întregul oraș Arbon este clasificat ca oraș ISOS[n 1], la fel și cătunul Kratzern[7].
Siturile Bleiche 2–3 reprezintă așezări preistorice pe piloni (sau case pe stâlpi), care fac parte din situl patrimoniului mondial UNESCO Prehistoric Pile Dwellings around the Alps[8].
Remove ads
Personalități
- Sfântul Gallus (cca. 550 – cca. 646 în Arbon), discipol și unul dintre cei doisprezece însoțitori tradiționali ai Sfântului Columban în misiunea sa din Irlanda către continent.
- Felix Baumgartner (1969 - 2025), parașutist, cascador și BASE jumper austriac; a locuit în Arbon.
- Tunahan Cicek(d) (născut în 1992 la Arbon), fotbalist profesionist elvețian.
- Ernst Kyburz (1898 - 1983), luptător
Note
- Inventarul Federal al Siturilor Patrimoniale (ISOS) face parte dintr-un Ordin din 1981 al Consiliului Federal elvețian, care pune în aplicare Legea Federală privind Protecția Naturii și a Patrimoniului Cultural.
Referințe
Vezi și
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads