Bahrain
țară din Asia From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Bahrain (în arabă البحرين ⓘ; în persană بحرین Bahreyn), ortografiat în trecut și Bahrein,[2][3][4] oficial Regatul Bahrain[5] (arabă مملكة البحرين, Mamlakat al-Baḥrayn, literal: „Regatul celor Două Mări”), este o țară insulară în Asia de Vest. Situată în Golful Persic, cuprinde un mic arhipelag format din 50 de insule naturale și încă 33 insule artificiale, centrate pe Insula Bahrain, care reprezintă aproximativ 83% din suprafața țării. Bahrain este situat între Qatar și coasta de nord-est a Arabiei Saudite, de care este conectată prin Digul Regelui Fahd. Populația era de 1.501.635 de locuitori în 2023, dintre care 712.362 (47% din populație) erau cetățeni bahrainieni și 789.273 erau expatriați din 2.000 de etnii (53% din populație).[6] Bahrain se întinde pe o suprafață de aproximativ 760 kilometri pătrați (290 mi2)[7] și este a treia cea mai mică națiune din Asia, după Maldive și Singapore.[8] Capitala și cel mai mare oraș este Manama. Potrivit arheologului Geoffrey Bibby, Bahrainul este locul anticei civilizații Dilmun.[9] A fost renumit încă din antichitate pentru pescăriile sale de perle, care erau considerate cele mai bune din lume până în secolul al XIX-lea.[10] Bahrain a fost una dintre cele mai vechi zone influențate de Islam, în timpul vieții lui Mahomed în 628. După o perioadă de dominație arabă, Bahrain a fost condus de Imperiul Portughez din 1521 până în 1602, când au fost expulzați de șahul Abbas cel Mare al Iranului Safavid. În 1783, Bani Utbah și triburile aliate au capturat Bahrainul de la Nasr Al-Madhkur, iar de atunci acesta a fost condus de familia regală Al Khalifa, cu Ahmed al Fateh ca primul hakim al Bahrainului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în urma unor tratate succesive cu britanicii, Bahrainul a devenit un protectorat al Regatului Unit.[11] În 1971, a fost declarată independență. Fost emirat, Bahrainul a fost declarat monarhie semi-constituțională în 2002, iar articolul 2 din constituție a făcut din sharia o sursă principală de legislație. În 2011, țara a cunoscut proteste inspirate de Primăvara Arabă regională.[12] Familia regală musulmană sunnită Al Khalifa aflată la guvernare a fost criticată pentru încălcarea drepturilor omului unor grupuri, inclusiv disidenți, figuri ale opoziției politice și populația musulmană șiită.[13]
Bahrain este cunoscut ca fiind una dintre primele economii post-petroliere din Golful Persic,[14] rezultatul a decenii de investiții în sectoarele bancar și turistic;[15] multe dintre cele mai mari instituții financiare din lume au o prezență în Manama. Veniturile din petrol constituie încă o parte semnificativă a bugetului său guvernamental. Este recunoscută de Banca Mondială ca o economie cu venituri ridicate. Bahrain este membru al ONU, Mișcarea de Nealiniere, Liga Arabă, Organizația Cooperării Islamice și Consiliul de Cooperare al Golfului.[16] Este un partener de dialog al Organizația pentru Cooperare de la Shanghai.[17][18]
Remove ads
Istorie
Bahrainul a fost un antrepozit pentru comerțul între India și Arabia din secolul al V-lea î.H.
Portughezii au fortificat Bahrainul în secolul al XVI-lea, dar au fost izgoniți de către șahul persan Abbas I la începutul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a devenit parte a Imperiului Otoman, condus de un șeic. În 1820, Bahrainul a început tratative cu Marea Britanie și a devenit protectorat al Marii Britanii în 1861. În 1971 a devenit emirat independent condus de Amir Isa bin Sulman al-Khalifa (pe tron din 1961) după ce forțele britanice s-au retras din regiune.
În iunie 1995 și la începutul lui 1996 au avut loc mișcări de protest, care au dus la arestarea a peste 600 de disidenți. După ce emirul fondator a murit în 1999, fiul acestuia, Hamad bin Isa al-Khalifa, a eliberat în februarie 2001 prin amnistie 4000 de deținuți politici, a abrogat Legea Securității Statului și a desființat Tribunalul de Securitate a Statului. S-a ținut un referendum, aprobat cu 98% din voturi, prin care se reintroducea parlamentul, se instituia un sistem judiciar independent și se dădea femeilor dreptul la vot.
Din februarie 2002, Bahrainul este o monarhie constituțională, șeicul Hamad bin Isa al-Khalifa declarându-se rege.
În februarie 2011 au avut loc proteste soldate cu morți și răniți după ce forțele de ordine au tras în demonstranții pașnici.[19]
Dezvoltarea Bahrainului modern este legată de exploatarea și prelucrarea petrolului, începută în anul 1932 în Golful Persic. Până atunci, locuitorii statului Bahrain trăiau din agricultură, pescuit, cultivarea și comercializarea perlelor naturale sau de cultură și schimburi comerciale. Rezervele de petrol ale Bahrainului sunt însă pe cale de epuizare. Estimările apreciază că exploatarea petrolului emiratului va continua până spre jumătatea secolului al XXI-lea, făcând necesară o nouă strategie de dezvoltare. De aceea, de câțiva ani a început restructurarea economiei: accentul este pus pe dezvoltarea de noi ramuri industriale (industria aluminiului), atragerea de investitori străini datorită existenței unei rețele de transporturi și telecomunicații foarte bine dezvoltată, servicii financiare off-shore, turism, comerț regional, desalinizarea apei de mare pentru ameliorarea alimentării cu apă potabilă și pentru agricultura modernă.
Rezervele de petrol s-au terminat pe la mijlocul anilor 1970.[20]
Bahrainul găzduiește Flota a Cincea a Statelor Unite ale Americii.[21]
Remove ads
Geografie
Clima
Clima Bahrainului este tropicală aridă. Temperaturi medii multianuale: +17 grade C în ianuarie și + 34 grade C în iulie. Vara temperatura depășește frecvent + 40 grade C. Precipitațiile aproape lipsesc.
Remove ads
Patrimoniul mondial UNESCO
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO este inclus următorul obiectiv din Bahrain (în stânga: anul preluării bunului/locului pe Lista UNESCO):
Vezi și
- Al-Khalifa, dinastia care guvernează Bahrainul
- Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
Referințe
Bibliografie
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads