Boris Kalin

Boris Kalin (n. 24 iunie 1905, Solkan, Comuna urbană Nova Gorica, Slovenia – d. 22 mai 1975, Ljubljana, RSF Iugoslavia) a fost un sculptor sloven. A creat în principal figuri clasice, monumente publice și nuduri. Unele dintre sculpturile sale sunt păstrate la Castelul Brdo, ca parte a colecției sale de artă slovenă modernă.

Boris Kalin
Date personale
Născut	24 iunie 1905[1][2][3] Solkan, Comuna urbană Nova Gorica, Slovenia
Decedat	22 mai 1975 (69 de ani)[1][2][3] Ljubljana, RSF Iugoslavia
Frați și surori	Zdenko Kalin[*][[Zdenko Kalin (sculptor sloven)|​]][4]
Copii	Nives Kalin Vehovar[*][[Nives Kalin Vehovar (arhitectă slovenă)|​]]
Cetățenie	Republica Socialistă Federativă Iugoslavia  Regatul Italiei (24 iunie 1905–18 iunie 1946)  Cisleithania
Ocupație	sculptor
Limbi vorbite	limba slovenă[5]
Activitate
Domeniu artistic	sculptură
Studii	Akademija likovnih umjetnosti u Zagrebu[*][[Akademija likovnih umjetnosti u Zagrebu (art school in Zagreb)|​]]
Mișcare artistică	realism
Opere importante	Grobnica narodnih herojev[*][[Grobnica narodnih herojev (World war II memorial in Slovenia)|​]]
Influențat de	Ivan Meštrović
Premii	Premiul Prešeren
Modifică date / text

Biografie

Kalin s-a născut în Solkan la 24 iunie 1905, care era atunci o suburbie a orașului austro-ungar Gorizia și acum face parte din Nova Gorica, Slovenia. A urmat liceul tehnic din Ljubljana și și-a continuat studiile între 1924 și 1929 la Academia de Arte Frumoase din Zagreb cu profesorii Rudolf Valdec, Frano Kršinić^⁠(d), Ivo Kredić și Ivan Meštrović.

Din 1945 până în 1970, Kalin a predat sculptura la Academia de Arte Frumoase din Ljubljana; a fost și decanul acesteia timp de două mandate. A predat mai multor colegi mai tineri care au devenit artiști europeni de seamă.

Kalin a fost unul dintre puținii sculptori sloveni care a stăpânit sculptura în piatră.

În 1953 a devenit membru cu drepturi depline al Academiei Slovene de Științe și Arte.

A decedat la Ljubljana.

Fratele său mai mic Zdenko Kalin a fost, de asemenea, un sculptor proeminent.

Muncă

Pentru munca sa, a primit de trei ori Premiul Prešeren: în 1947 pentru statuia sa „Fata de cincisprezece ani” (Petnajstletna), despre care se spune că o reprezintă pe fiica sa, în 1948 pentru statuia sa „Portretul Mareșalului Tito” (Portret Maršala Tita), iar în 1950 pentru „Monumentul Războiului de Eliberare a Poporului” (Spomenik narodnoosvobodilni borbi) din Vrhnika.