Camenca

Camenca (în rusă Каменка, transliterat: Kamenka, în ucraineană Кам'янка, transliterat: Kam'ianka, în poloneză Kamionka)^[2], este un oraș din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Republica Moldova. Camenca are c. 9 mii de locuitori și este cea mai veche stațiune balneologică din țară.

Acest articol se referă la un oraș din Republica Moldova. Pentru alte sensuri, vedeți Camenca (dezambiguizare).

Camenca
Каменка Kamionka
—  Oraș  —
Drapel Stemă
Camenca Camenca (Transnistria) Orașul pe harta Transnistriei
Camenca Camenca (Camenca) Orașul pe harta raionului Camenca al așa-numitei RMN
Coordonate: 48°1′51″N 28°41′58″E ({{PAGENAME}})48.03083; 28.69944
Țară	Republica Moldova
Teritoriu autonom	UAT din Stînga Nistrului
Oraș	Camenca
Fondat	Secolul al XVIII-lea
Localități componente	Solnecinoe
Guvernare
- Primar	Vladimir Carauș
Populație (2014[1])
- Total	▼8.871 locuitori
Cod poștal	MD-6600
Prezență online
http://www.kamenka-gov.org GeoNames
Modifică date / text

Geografie

Orașul e situat la 48°1′N 28°43′E, în partea stângă a Nistrului, în zona controlată de regimul separatist de la Tiraspol. Este centru administrativ al așa-numitului „raion Camenca” creat de autoritățile separatiste transnistrene.

Istorie

Istoria apartenenței statale

Republica Moldova 1991–
URSS 1944–1991
România 1941–1944
URSS 1922–1941
URSS 1920–1922
Republica Populară Ucraineană 1917–1920
Republica Rusă 1917
Imperiul Rus 1793–1917
Uniunea Polono-Lituaniană 1699–1793
Imperiul Otoman 1672–1699
Uniunea Polono-Lituaniană 1609–1672

Localitatea a fost fondată în 1608. În secolul al XVII-lea s-a aflat în voievodatul Bracław din Uniunea statală polono-lituaniană și în proprietatea unui magnat polonez din familia Koniecpolski.^[2] În 1672, conform tratatului de pace de la Buczacz, împreună cu Podolia, a intrat în stăpânirea Imperiului Otoman, iar după tratatul de la Karlowitz din 1699 a revenit Poloniei. În acea perioadă, aparținea magistrului Jan Aleksander Koniecpolski. În timpul celei de-a doua împărțiri a Poloniei, a fost ocupat de Imperiul Rus. În componența Rusiei, satul a fost inclus în ținutul Olgopol din gubernia Podolia. În 1803 a fost construit un palat în sat.

Din 1924 până în 1940, a făcut parte din RASS Moldovenească, iar apoi până în 1991, a făcut din RSS Moldovenească, cu excepția 1941-1944, când a făcut parte din Transnistria română. Odată cu destrămarea URSS și războiul din 1992 a trecut sub control separatist.

În 2008, în localitate a fost înființată parohia romano-catolică a Sfintei Fecioare Maria a Ajutorului Etern. De asemenea găzduiește și parohia ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului.

Demografie

Conform recensământului sovietic din anul 1939, populația localității era de 7.371 locuitori, dintre care 3.866 (52.45%) moldoveni (români), 1.892 (25.67%) ucraineni, 1.283 (17.41%) evrei și 261 (3.54%) ruși.^[3]

Conform recensământului din anul 2004, populația localității era de 10.323 locuitori, dintre care 5.288 (51.22%) moldoveni (români), 3.476 (33.67%) ucraineni si 1.880 (18.21%) ruși.^[4]

Personalități

Născuți în Camenca

• Nicolae Coval (1904–1970), președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească (1945–1946) și prim-secretar al Partidului Comunist din RSSM (1946–50)
• Ivan Coval (1920–1980), militar sovietic, participant al celui de-Al Doilea Război Mondial și Erou al Uniunii Sovietice
• Dmitri Crețul (n. 1933–2008), constructor sovietic și moldovean, Erou al Muncii Socialiste

Au locuit în Camenca

• Nicolae Țurcanu (1918–1985), poet și pedagog, fost deținut politic

Galerie de imagini

• 
  Împrejurimile Camencei (1980).
• 
  Biserică veche din localitate
• 
  Sanatoriul „Nistru”
• 
  Piața
• 
  Autogara
• 
  Stadionul
• 
  Podul Sănătăuca–Camenca
• 
  Nistrul la Camenca

Referințe