Claudia Millian

Claudia Millian (n. 21 februarie 1887, București – d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română, autoare de teatru și publicistică, membră a avangardei artistice românești.

Claudia Millian
Date personale
Născută	21 februarie 1887
Decedată	21 septembrie 1961 (74 de ani)[1]
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Căsătorită cu	Ion Minulescu
Cetățenie	România
Ocupație	poetă scriitoare publicistă dramaturgă
Limbi vorbite	limba română[2]
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Modifică date / text

Biografie

Părinții săi sunt Ion Millian (de origine greacă), inginer petrolist și Maria Negolescu, fiica unui învățător din Câmpulung Muscel.^[3] A absolvit liceul la Ploiești, unde a și debutat cu versuri în ziarul "Ploieștii", continuând cu alte apariții în "Voința Prahovei", "Lumina", "Biruința". În capitală a urmat apoi Școala de Belle-Arte (1906-1911) și Conservatorul de Artă Dramatică^[4](clasa Lucia Sturdza-Bulandra), extinzându-și colaborările la "Viața", "Falanga", "Flacăra", "Viitorul", folosind uneori și pseudonimul Claudia Cridim, împrumutat de la primul ei soț, poetul Christea N. Dumitrescu.^[5]

După divorțul de publicistul Christea N. Dumitrescu-Cridim, se recăsătorește, în 1914, cu poetul simbolist Ion Minulescu^[6]și debutează pe scena Teatrului Național din București cu piesa Masca.^[7] A fost profesoară de desen și istoria artelor în București (1918-1940), apoi directoare la Școala de Sericicultură, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică. A debutat în ziarul ploieștean Lumina cu poezia Din trecut (1906) și editorial, în 1914, cu volumul Garoafe roșii. Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru care au avut reprezentațiipe scenele teatrelor din București în perioada interbelică.^[8] Este înmormântată alături de soțul său la Cimitirul Bellu.

Volume publicate

Poezie

• 1914 - Debutează în volum cu Garoafe roșii - versuri
• 1922 - Cântări pentru pasărea albastră - versuri
• 1936 - Întregire - volum de versuri la Cartea Românească

Memorialistică

• 1968 - Triptic memorial - volum memorialistic, publicat postum
• 1973 - Cartea mea de aduceri aminte

Dramaturgie

• După paravan
• Rozina
• Fericirea mea
• Vreau să trăiesc
• Șapte gâște potcovite
• Veronica Micle (singura piesă reprezentată pe scenă)
• Ana Ipătescu
• Dinozaurii.

Traduceri

• La Rochefoucauld - Filosofia vieții, București, 1909
• Serghei Grigoriev - Alexandr Suvorov, București, 1953 (în colaborare)
• C. D. Ușinschi - Animale domestice, păsări și fiare, București

Premii, distincții și decorații

• „Palmes académiques” - pentru merite în promovarea relațiilor culturale româno-franceze^[4]