Cod de bare

Codul de bare este o reprezentare de date codificată (cifrată), destinată citirii optice. Codurile de bare sunt folosite în numeroase domenii, în special în industrie.

Cod de bare

Un cod de bare are aspectul unui șir de bare negre de grosimi diferite pe un fundal alb. În general, fiecare cifră sau literă este reprezentată printr-o combinație de una sau mai multe bare. Există mai multe formate (sisteme) de coduri de bare.

Codurile de bare sunt citite și decodate cu ajutorul unor scanere speciale. Acestea măsoară reflexia luminii, interpretează codurile ca cifre și litere și trimit datele către un calculator sau alt dispozitiv de gestionare a datelor. Scanerele actuale recunosc mai multe formate.

Setul de simboluri utilizate este, în general, restrâns (de obicei litere, cifre și câteva semne speciale), însă sistemele de alcătuire (formatele) codurilor de bare sunt variate. Multe coduri de bare constau în bare verticale (paralele cu axa Y), după diverse formate. Lungimea codului de bare (pe axa X) depinde de cantitatea de date de reprezentat.

Toate codurile de bare dispun de un caracter special de start/stop, care permite citirea atât de la stânga la dreapta, cât și de la dreapta la stânga. Prin convenție, caracterul din stânga este considerat caracter de start, iar cel din dreapta caracter de stop.

Codurile de bare au fost introduse deoarece calculatoarele nu citesc cu ușurință reprezentarea grafică obișnuită a cifrelor și literelor; pentru aceasta s-a dezvoltat domeniul specializat numit Recunoașterea optică a caracterelor (în engleză: Optical Character Recognition, OCR), care încă prezintă limitări.

De-a lungul anilor au fost dezvoltate numeroase standarde și formate (numite în engleză simbology).^[1]

Istorie

În 1932, un grup de studenți de la Universitatea Harvard, conduși de Wallace Flint, a demarat un proiect îndrăzneț: produselor le erau asociate puncte de reper din cataloage de produse, iar informațiile erau centralizate într-o bază de date. Codurile de bare, în forma modernă, au început să apară în 1948.

Bernard Silver, absolvent al Drexel Institute of Technology din Philadelphia, a primit o cerere de dezvoltare a unui sistem automat de identificare a produselor. Silver i-a povestit prietenului său Norman Joseph Woodland despre comanda primită. Woodland, în vârstă de 27 de ani și profesor la același institut, a fost fascinat de problemă și a început să lucreze la proiect.

Prima idee a lui Woodland a fost utilizarea unei cerneluri care devine strălucitoare sub radiații ultraviolete. Woodland și Silver au creat un dispozitiv funcțional, dar sistemul avea probleme cu instabilitatea cernelii, iar tipărirea modelelor era costisitoare. Convins de potențialul ideii, Woodland a renunțat la profesorat și s-a mutat în Florida, pentru a avea mai mult timp de lucru.

La 20 octombrie 1949, Woodland și Silver au publicat lucrarea „Classifying Apparatus and Method” (Aparat și metodă de clasificat), în care au descris „arta de clasificare a produselor pe baza modelelor”.

Majoritatea codurilor de bare descrise de Woodland și Silver erau formate dintr-o serie de spirale. Deși le numeau simboluri, acestea semănau mult cu codurile de bare unidimensionale actuale. Sistemul era compus dintr-un model de patru linii albe pe un fundal închis: prima linie era de control, iar celelalte trei erau poziționate la distanțe variabile față de aceasta. Informația era codată prin prezența sau absența uneia sau mai multor linii, permițând identificarea a șapte produse diferite. Prin adăugarea mai multor linii se puteau distinge mai multe produse; cu zece linii, erau posibile 1023 (2^10 − 1) clasificări diferite.

Modelul de cod de bare realizat de Woodland și Silver la 7 octombrie 1952 a început să fie folosit ca model general de identificare a produselor.

Silver a murit în 1962, la vârsta de 38 de ani, înainte de a vedea utilizarea pe scară largă a codurilor de bare în comerț. În 1992, Woodland a fost distins cu National Medal of Technology (Medalia Națională a Tehnologiei) de către președintele american George H. W. Bush. Niciunul dintre cei doi nu și-a imaginat că invenția lor va deveni o afacere de peste 2.000 de miliarde de dolari.

Codurile de bare au început să fie folosite în comerț după 1966. National Association of Food Chains (Asociația Națională a Lanțurilor Alimentare) a comandat unui producător de echipamente electronice realizarea unui dispozitiv capabil să citească codurile de bare pentru o evidență și un inventar mai rapid al produselor. În 1967 a fost instalat primul cititor de coduri de bare la un magazin din Cincinnati. Codurile erau reprezentate după modelul realizat de Woodland și Silver. Inițial, acestea nu erau imprimate direct pe ambalaje, ci pe etichete lipite de angajații magazinului pe produse. Sistemul a fost recunoscut ca un model de automatizare și a fost adoptat pe scară largă.

În 1969, aceeași asociație a contractat compania Logicon pentru dezvoltarea unui sistem destinat industriei. Rezultatul a fost standardul UGPIC (Universal Grocery Products Identification Code) în vara anului 1970. Trei ani mai târziu s-a adoptat simbologia UPC pentru identificarea produselor în SUA. Implementarea a fost realizată de IBM și dezvoltată de George Laurer, care a continuat ideile lui Woodland și Silver. La acea vreme, Woodland era angajat la IBM.

În iunie 1974, primul scaner UPC realizat de NCR Corporation (pe atunci „National Cash Register Co.”) a fost instalat la supermarketul Marsh din Troy, Ohio. La 26 iunie 1974 a fost scanat și înregistrat primul produs cu cod de bare: un pachet de 10 lame de gumă de mestecat Wrigley. Nu a fost planificat să fie primul produs scanat; a fost o întâmplare. Astăzi, pachetul respectiv este expus la Smithsonian Institution's National Museum of American History.

Prima încercare de aplicare industrială a identificării automate a fost demarată la sfârșitul anilor 1950 de către Asociația Americană a Transportatorilor. La 10 octombrie 1967 a început etichetarea vehiculelor și instalarea de cititoare, iar după șapte ani 95% dintre mașini erau etichetate. Din diverse motive, sistemul nu a funcționat și a fost abandonat în 1970.

În 1981, Ministerul Apărării al SUA a adoptat formatul Code 39 în industria militară.

Aplicații

Codurile de bare sunt utilizate pe scară largă în numeroase domenii pentru facilitarea identificării rapide și precise a produselor sau a datelor asociate. Printre aplicațiile principale se numără:

• Comerț și retail,
• Logistică și depozitare,
• Sectorul medical,
• Industrie,
• Transport,
• Biblioteci,
• Administrare și securitate.

Simbolistică

Simbolistica codurilor de bare se referă la modul în care datele sunt codificate vizual, folosind bare și spații de diferite grosimi sau alte forme geometrice. Există două categorii principale:

Coduri unidimensionale (1D)

Folosesc bare verticale și spații pentru a reprezenta cifre sau caractere; cele mai cunoscute exemple sunt UPC, EAN, Code 39, Code 128.

Coduri bidimensionale (2D)

Reprezintă datele prin modele complexe de puncte, pătrate sau dreptunghiuri (ex: QR, DataMatrix), putând stoca mult mai multe informații față de cele 1D.^[2]