Consoană fricativă labiodentală surdă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
În fonetică, consoana fricativă labiodentală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este [f]. În limba română se notează cu litera F sau mai rar cu grupul de litere PH, și apare în cuvinte precum fată /'fa.tə/, tufe /'tu.fe/, puf /puf/, phoenix /'fe.niks/.
Perechea sonoră a acestui sunet este consoana fricativă labiodentală sonoră [v].
Remove ads
Pronunție
- Modul de articulare este fricativ, adică în timpul articulării canalul fonator se strîmtează suficient pentru a produce o turbulență audibilă a aerului, dar nu se închide complet în nici un moment.
- Locul de articulare este labiodental, adică prin acțiunea buzei inferioare și a incisivilor superiori.
- Este o consoană surdă, adică în timpul pronunției sale coardele vocale nu vibrează.
- Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
- Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
- Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads