Cosmic Vision

Programul Cosmic Vision (în română Viziune cosmică) este programul spațial științific al Agenției Spațiale Europene pentru deceniile 2015-2035. Acesta cuprinde mai multe misiuni împărțite în trei clase (misiuni grele, medii și mici). Programul, care cuprinde cinci misiuni de clasă medie (cost intermediar) și trei misiuni de clasă grea, a fost selectat sau este pe cale de a fi selectat, cu o lansare programată între 2017 și 2037, precum și un număr de misiuni cu cost redus. Misiunile sunt selectate de un comitet științific și sunt finanțate din contribuțiile fixe ale statelor membre ale agenției, al căror cuantum este proporțional cu PIB-ul. Este succesor al programului Horizon 2000.

Misiunile medii și grele selectate sunt observatorul solar Solar Orbiter, Euclid (lansat în 2023), un telescop spațial care va colecta date despre energia întunecată, sonda spațială JUICE (2023) însărcinată cu observarea sateliților planetei Jupiter și telescopul spațial PLATO (lansare prevăzută în 2026) pentru detectarea exoplanetelor, observatorul spațial cu raze X ATHENA (2031), telescopul spațial ARIEL (2028) care analizează atmosfera exoplanetelor, orbiterul EnVision (2030) care va studia planeta Venus și observatorul de unde gravitaționale LISA (2032). Programul Cosmic Vision nu include proiectele Agenției Spațiale Europene de explorare a planetei Marte și a Lunii.

Istoric

Agenția Spațială Europeană a lansat programul Cosmic Vision în aprilie 2004. Acesta a preluat ștafeta programelor Horizon 2000 (1984) și Horizon 2000+ (1994-1995), care au constituit cadrul misiunilor științifice ale agenției europene lansate între 1990 și 2014.^[1] O importantă reuniune de lucru organizată de Comitetul Consultativ Științific (SSAC) al agenției a reunit în septembrie 2004 aproape 400 de membri ai comunității științifice europene la Paris pentru a examina 151 de propuneri de obiective științifice referitoare la următoarele patru domenii: astronomie, astrofizică, explorarea Sistemului Solar și fizică. Programul Cosmic Vision, potrivit inițiatorilor săi, trebuie să răspundă la patru întrebări majore:

• Care sunt condițiile necesare pentru formarea unei planete și apariția vieții?
• Cum funcționează Sistemul Solar?
• Care sunt legile fundamentale ale fizicii Universului?
• Cum a apărut Universul actual și din ce este alcătuit?

Sesiunile de lucru permit identificarea a 22 de teme.^[2]

Misiunile selectate sunt clasificate în patru categorii, în funcție de bugetul alocat:

• Misiunile grele (clasa L), al căror cost este plafonat la 900 de milioane de euro.
• Misiunile medii (clasa M), al căror cost este plafonat la 470 de milioane de euro.
• Misiunile mici (clasa S), al căror cost este plafonat la 50 de milioane de euro. Această categorie a fost adăugată la începutul anilor 2010.
• Misiunile rapide (clasa F), care trebuie să aibă o dezvoltare rapidă (mai puțin de 10 ani de la selecție până la lansare) și o masă mai mică de 1.000  kg.^[3][4]