Daniel Popovici Barcianu

Daniel Popovici Barcianu, uneori Daniil Popovici Barcianu, (n. 19 octombrie 1847, Rășinari, Imperiul Austriac – d. 16 februarie 1903, Sibiu, Austro-Ungaria), fiul lui Sava Popovici Barcianu, a fost un om de cultură și politician român transilvănean, membru în conducerea Partidului Național Român din Transilvania și unul din inițiatorii Memorandului din 1892, fapt pentru care a fost condamnat la doi ani și șase luni închisoare, executată parțial la închisoarea Vác și grațiată de împăratul Franz Josef I al Austriei.

Daniel Popovici Barcianu
Date personale
Născut	19 octombrie 1847[1] Rășinari, Imperiul Austriac
Decedat	16 februarie 1903 (55 de ani)[1] Sibiu, Austro-Ungaria
Cetățenie	România
Ocupație	redactor de gazetă[*]​ botanist[*]​ profesor activist politic[*]​
Limbi vorbite	limba română limba germană
Activitate
Alma mater	Universitatea Leipzig Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu
Modifică date / text