David Adeang

David Adeang (n. 24 noiembrie 1969, Nauru)^[2], este un politician nauruan, președinte al Republicii Nauru din 30 octombrie 2023. Fiul fostului președinte al republicii Kennan Adeang, el a fost de mai multe ori ministru și, pentru scurt timp, președinte al Parlamentului în 2004 și în 2008.

David Adeang
Date personale
Născut	24 noiembrie 1969 (56 de ani) Nauru
Părinți	Kennan Adeang[*]​
Cetățenie	Nauru
Religie	creștinism
Ocupație	politician
President of Nauru[*][[President of Nauru (head of state and government in Nauru)|​]]
Deținător actual
Funcție asumată 30 octombrie 2023
Precedat de	Russ J Kun[*][[Russ J Kun (politician nauruan)|​]]
Minister for Finance
În funcție iunie 2013 – septembrie 2019
În funcție noiembrie 2011 – iulie 2012
În funcție mai 2003 – iulie 2003
Member of the Parliament of Nauru
Deținător actual
Funcție asumată 2001[1]
Circumscripția	Ubenide Constituency[*][[Ubenide Constituency (constituency of Nauru)|​]]
Legislatură	Nauruan parliamentary term 2019-2022[*][[Nauruan parliamentary term 2019-2022 |​]]
Ales în	11 scrutinuri 2003 Nauruan parliamentary election[*][[2003 Nauruan parliamentary election |​]] 2004 Nauruan parliamentary election[*][[2004 Nauruan parliamentary election |​]] 2007 Nauruan parliamentary election[*][[2007 Nauruan parliamentary election |​]] 2008 Nauruan parliamentary election[*][[2008 Nauruan parliamentary election (election)|​]] April 2010 Nauruan parliamentary election[*][[April 2010 Nauruan parliamentary election (political Event)|​]] June 2010 Nauruan parliamentary election[*][[June 2010 Nauruan parliamentary election (election)|​]] 2013 Nauruan parliamentary election[*][[2013 Nauruan parliamentary election |​]] 2016 Nauruan parliamentary election[*][[2016 Nauruan parliamentary election |​]] 2019 Nauruan parliamentary election[*][[2019 Nauruan parliamentary election |​]] 2022 Nauruan parliamentary election[*][[2022 Nauruan parliamentary election (parliamentary election held in Nauru)|​]] 2001 Ubenide election[*][[2001 Ubenide election (By-election in Nauru)|​]]
Ministru de finanțe
Partid politic	Naoero Amo[*][[Naoero Amo (political party)|​]]
Modifică date / text

Perceput ca exercitând adevărata putere în guvernul lui Baron Waqa^⁠(d) între 2013 și 2019, David Adeang a fost acuzat de multiple atingeri aduse statului de drept pe parcursul celor șase ani în acel guvern și a fost, de asemenea, bănuit de corupție de către justiția australiană^[3]. El a candidat fără succes la președinția republicii în august 2019^[4], înainte de a fi ales în această funcție de către deputați la 30 octombrie 2023.

Biografie

Unul dintre stră-străbunicii săi ar fi fost un imigrant provenit dintr-un sat din apropierea orașului Jiangmen^⁠(d), în provincia Guangdong, în sud-estul Chinei^[5].

Școlarizat la o școală din Geelong, Australia, David Adeang a obținut ulterior o diplomă de licență în economie de la Universitatea din Pacificul de Sud, apoi o diplomă de master în relații internaționale de la Universitatea Națională Australiană^[6].

Ulterior, el a fost angajat în administrația publică a Ministerului Afacerilor Externe din Nauru, apoi la ambasada Republicii Nauru în Fiji^[6].

Carieră politică

2003-2007 : ministru al Finanțelor, al Justiției și al Afacerilor Externe

David Adeang a fost unul dintre fondatorii partidului politic Naoero Amo, a cărui misiune declarată a fost aceea de a promova transparența, de a redresa finanțele țării și de a lupta împotriva corupției^[7]. El a intrat în Parlamentul din Nauru cu ocazia unor alegeri parțiale în 2001. La alegerile parlamentare din mai 2003, Naoero Amo a obținut trei dintre cele optsprezece locuri din Parlamentul nauruan. La 29 mai^[8], acest partid a format un guvern de coaliție cu susținătorii lui Ludwig Scotty^⁠(d), acesta din urmă devenind președinte al Republicii Nauru, iar David Adeang devenind ministru al Finanțelor și al Planificării economice. La 8 august din același an^[8], Ludwig Scotty și guvernul său au fost demiși, iar Kinza Clodumar l-a înlocuit pe David Adeang. Între mai și iunie 2004, Adeang a fost președinte al Parlamentului, înaintea organizării alegerilor legislative anticipate^[9].

La 22 iunie 2004^[8], noile alegeri parlamentare au fost câștigate din nou de Naoero Amo aliat cu Kinza Clodumar. Acesta și-a păstrat portofoliul ministerial, iar David Adeang a obținut pe cele ale Justiției și Afacerilor Externe. Atribuirea Ministerului Afacerilor Externe unui ministru a constituit un eveniment, deoarece acest portofoliu ministerial fusese rezervat președintelui Republicii încă de la proclamarea independenței, la 31 ianuarie 1968. După ce a fost decretată starea de urgență la 1 octombrie 2004^[10], Parlamentul a fost dizolvat și au fost organizate noi alegeri parlamentare pentru 23 octombrie. David Adeang a fost reales în circumscripția electorală Ubenide și a revenit la conducerea ministerelor Justiției și Afacerilor Externe. O lună mai târziu, el a renunțat la funcția de ministru al Justiției și a preluat portofoliul de ministru al Finanțelor și al Planificării economice.

El a fost reales deputat în 2007. În același an, a fost acuzat de „conduită necorespunzătoare” în legătură cu oameni de afaceri străini; acest fapt a provocat o criză politică atunci când colegii săi de partid și de guvern, printre care și președintele Ludwig Scotty^⁠(d), au refuzat să analizeze temeinicia acuzațiilor și l-au susținut necondiționat pe Adeang^[11]. Această situație a dus, în cele din urmă, la căderea guvernului Scotty. A fost format un nou guvern, condus de Marcus Stephen, iar Adeang și-a pierdut funcțiile ministeriale^[12]. El i-a cedat portofoliul de ministru al Afacerilor Externe lui Kieren Keke^⁠(d)[13]. Poliția a început atunci să se intereseze de acuzațiile formulate împotriva lui Adeang^[14], însă acesta nu a fost niciodată inculpat^[15].

2008 : președinte al Parlamentului, atacuri împotriva opoziției

În martie 2008, Adeang s-a aliat cu fostul președinte Rene Harris pentru a încerca o moțiune de cenzură împotriva lui Marcus Stephen, la doar trei luni după ce acesta din urmă intrase în funcție. Președintele Parlamentului, Riddell Akua, a blocat această tentativă prin demisia sa^[14]. Adeang a preluat funcția de Președinte al Parlamentului la 20 martie. Mass-media a presupus atunci că o moțiune de cenzură împotriva lui Stephen, susținută de Adeang, era iminentă^[16].

La 22 martie, Adeang a convocat o sesiune a Parlamentului, aparent fără a-i informa pe membrii majorității, care, în consecință, nu au fost prezenți. Deputații Opoziției au votat atunci o lege care interzicea dubla cetățenie pentru parlamentari. Dacă ar fi fost aplicată, această lege i-ar fi obligat pe miniștrii Kieren Keke^⁠(d) și Frederick Pitcher^⁠(d) să demisioneze și ar fi permis Opoziției să obțină o majoritate a locurilor în Parlament. Guvernul a reacționat contestând legitimitatea votului; acesta a afirmat că legea era neconstituțională, întrucât nu fusese atins cvorumul necesar în Parlament^[17]. Președintele Marcus Stephen i-a acuzat pe Adeang și pe ceilalți deputați ai Opoziției că au votat legea „după apusul soarelui, în sâmbăta Paștelui”, „la lumina lumânărilor”^[18].

La 28 martie, Adeang le-a ordonat lui Keke și Pitcher să părăsească Parlamentul. Cei doi miniștri au refuzat să se conformeze, iar Adeang a suspendat sesiunea parlamentară^[19]. Cazul a fost adus în fața Curții Supreme. La 7 aprilie, guvernul a afirmat că instanța i-a dat dreptate, declarând legea privind dubla cetățenie a parlamentarilor neconstituțională din cauza lipsei de cvorum. Curtea Supremă ar fi respins, de asemenea, afirmația lui Adeang potrivit căreia tribunalele nu pot interveni în acțiunile Parlamentului; instanța supremă avea datoria de a reaminti Parlamentului respectarea Constituției atunci când acesta o încălca^[20]. Adeang anunțase că nu se va considera constrâns din punct de vedere juridic de hotărârea Curții și că o va privi ca pe „o simplă opinie”^[21].

La 9 aprilie, Adeang a anunțat că a suspendat toți cei nouă deputați ai majorității prezidențiale. El a afirmat că aceștia au acționat în mod rușinos și că l-au insultat în timp ce rostea un discurs ca reacție la hotărârea Curții Supreme^[22]. La 18 aprilie, Stephen a răspuns prin dizolvarea Parlamentului și anunțarea unor noi alegeri legislative^[23][24]. Alegerile au fost câștigate de susținătorii lui Stephen, iar Adeang a fost înlocuit de Riddell Akua în funcția de Speaker^[25].

2011-2013 : scurtă perioadă ca ministru și moartea soției sale

La 15 noiembrie 2011, guvernul președintelui Frederick Pitcher^⁠(d) a fost destituit atunci când deputatul Sprent Dabwido^⁠(d) a trecut în rândurile opoziției, provocând o schimbare a majorității și accedând el însuși la președinția Republicii^[26][27]. Dabwido l-a numit atunci pe Adeang ministru al Finanțelor și Dezvoltării durabile, al Justiției și ministru responsabil de Nauru Rehabilitation Corporation^[15][28]. La 11 iunie 2012, totuși, Dabwido și-a destituit propriul guvern, acuzându-l că nu sprijină proiectele sale de reformă constituțională menite să asigure o mai mare stabilitate politică. El a numit un nou guvern alcătuit din deputați ai Opoziției^[29].

În aprilie 2013, soția lui David Adeang, Madelyn, a murit arsă de vie în grădina casei lor, în circumstanțe neelucidate. Poliția nauruană nu a desfășurat nicio anchetă, nu a realizat fotografii ale scenei tragediei și nu a încercat să-l interogheze nici pe David Adeang, nici pe vreun martor potențial. Poliția a publicat pur și simplu un comunicat în care afirma că defuncta purta o găleată cu petrol care a luat foc din motive inexplicabile, provocându-i moartea. Magistratul rezident din Nauru, Peter Law, de naționalitate australiană, nemulțumit, a declanșat o anchetă medico-legală, care a fost însă întreruptă atunci când David Adeang l-a făcut arestat și expulzat din țară, în ianuarie 2014^[30][31].

2013-2019 : omul forte al guvernului Waqa și atingeri aduse democrației

2013 : cenzura opoziției și a presei

La 13 iunie 2013, noul președinte Baron Waqa^⁠(d) l-a numit pe Adeang în funcțiile de ministru adjunct al președintelui, ministru al Finanțelor și Dezvoltării durabile, al Justiției și ministru responsabil de Eigigu Holdings Corporation și Nauru Air Corporation^[32]. În iulie, în timp ce Waqa se afla în afara țării, Adeang, asigurând conducerea guvernului, a luat decizia controversată de a interzice difuzarea de către mass-media a declarațiilor unui deputat al opoziției, Mathew Batsiua^⁠(d), care critica demiterea de către guvern a șefului poliției. Această cenzură a fost atunci comentată de presa străină și condamnată de opoziție^[33].

Câteva zile mai târziu, Adeang a interzis din nou difuzarea unui interviu televizat – de această dată, un interviu al deputatului de opoziție Kieren Keke^⁠(d), care critica un acord între Nauru și Australia privind stabilirea la Nauru a refugiaților sosiți în Australia pe mare. Adeang a făcut difuzat un interviu în care explica punctul de vedere al guvernului, dar nu a permis opoziției să facă același lucru. El a explicat: „Kieren nu are neapărat aceeași interpretare ca noi asupra acestui acord, și cred că a noastră este cea corectă”^[34].

2014 : expulzarea străinilor și suspendarea deputaților de opoziție

În ianuarie 2014, majoritatea parlamentară a introdus o legislație retroactivă care permitea guvernului să deporteze imediat și fără drept de apel orice străin aflat în țară; această lege a fost aplicată atunci împotriva australianului Rod Henshaw, consilier al guvernului precedent, acuzat că era prea apropiat de opoziție. Ea a fost aplicată și pentru a-l aresta și expulza din țară pe David Law, magistratul care ancheta moartea lui Madelyn Adeang. David Adeang, în calitate de ministru al Justiției, a avut astfel „puterea absolută de a deporta pe oricine fără a indica un motiv și fără recurs la instanțe”^[35][30]. Geoffrey Eames, australianul care era președintele Curții Supreme din Nauru, a cerut atunci să vină în Nauru pentru a relua ancheta asupra morții lui Madelyn Adeang. David Adeang i-a anulat viza, împiedicându-l să intre în țară^[30].

La 13 mai 2014, la propunerea lui Adeang, Parlamentul a votat suspendarea a trei deputați de opoziție (Kieren Keke^⁠(d), Roland Kun^⁠(d) și Mathew Batsiua^⁠(d)), pe motiv că au criticat guvernul în fața presei străine și ar fi afectat astfel reputația internațională a țării. Kieren Keke a răspuns acuzând majoritatea parlamentară că dorește să reducă la tăcere orice critică și că alunecă spre dictatură^[36].

2015 : „afacerea Getax”

În iunie 2015, Australian Broadcasting Corporation^⁠(d) (ABC) a dezvăluit că Baron Waqa, David Adeang și mai mulți alți deputați care îi sprijineau ar fi primit împreună câteva sute de mii de dolari australieni sub formă de mită din partea companiei australiene de comerț cu fosfați Getax, în 2009 și 2010. Aceste sume erau destinate să îi ajute în cucerirea puterii, pentru ca apoi să aplice politici favorabile companiei Getax. Într-un e-mail consultat de ABC, Adeang promitea să acționeze pentru ca Getax să obțină controlul total asupra rezervelor de fosfați din Nauru, considerate atunci bun public^[37]. La 8 iunie, ABC a difuzat un reportaj în care aducea probe privind corupția lui Waqa și Adeang; poliția federală australiană a deschis o anchetă împotriva companiei Getax^[38].

2015 : arestarea deputaților și a manifestanților din opoziție

La 16 iunie 2015, peste trei sute de persoane au manifestat la Nauru pentru a cere ridicarea suspendării celor cinci deputați de opoziție, cărora li se interzisese intrarea în Parlament de mai bine de un an pentru că au criticat guvernul. Guvernul a descris manifestația drept o revoltă, afirmând că protestatarii au spart geamuri ale Parlamentului și au rănit zece polițiști aruncând cu pietre. Deputatul de opoziție Mathew Batsiua^⁠(d) a fost arestat și plasat în detenție pentru că a pătruns în incinta Parlamentului^[39]. Deputatul de opoziție Roland Kun^⁠(d), stabilit în Noua Zeelandă împreună cu familia sa după suspendarea sa din Parlament, se afla la Nauru în momentul manifestației, dar nu a participat la ea. Totuși, a doua zi, când se pregătea să decoleze spre Noua Zeelandă pentru a-și reîntâlni familia, guvernul Waqa i-a revocat pașaportul, împiedicându-l să părăsească Nauru. Autoritățile i-au reproșat un interviu pe care îl acordase presei australiene cu o săptămână înainte^[40]. La 19 iunie, deputații de opoziție Squire Jeremiah și Sprent Dabwido^⁠(d) au fost arestați la rândul lor pentru participarea la manifestație^[41].

La sfârșitul lunii iunie, guvernul Noii Zeelande, Uniunea Europeană și Uniunea Interparlamentară și-au exprimat public îngrijorarea în legătură cu aceste evoluții. Ele au cerut guvernului nauruan să respecte libertatea de exprimare, dreptul cetățenilor de a se informa, dreptul opoziției parlamentare de a funcționa, precum și normele internaționale privind drepturile omului^[42]. La 2 iulie, Camera Reprezentanților din Noua Zeelandă a adoptat în unanimitate o moțiune introdusă de deputatul Kennedy Graham, exprimându-și „îngrijorarea” cu privire la acțiunile guvernului nauruan: „suspiciuni de ingerință în puterea judecătorească, suspendarea deputaților de opoziție, anularea pașapoartelor unor deputați de opoziție și abrogarea drepturilor civile și politice”^[43]. În septembrie, guvernul Noii Zeelande și-a suspendat ajutorul financiar pentru sectorul judiciar din Nauru, invocând nerespectarea regulilor statului de drept de către guvernul Waqa / Adeang^[44]. În același timp, folosindu-și atribuțiile de ministru al Justiției, David Adeang a acordat vize de intrare în țară după bunul său plac, autorizând intrarea jurnaliștilor străini favorabili guvernului său și refuzând-o celor care ar fi putut adopta o atitudine critică^[45].

În 2018, jurnalista Barbara Dreaver, corespondenta postului Television New Zealand^⁠(d) pentru insulele Pacificului, a fost arestată de poliția nauruană, iar acreditarea i-a fost revocată de guvernul Waqa / Adeang pentru că a intervievat un solicitant de azil deținut la Nauru pentru Australia, în cadrul politicii australiene de „soluție pacifică” împotriva imigrației ilegale^[46].

2018 : control asupra justiției

La 2 aprilie 2018, guvernul Waqa / Adeang a abrogat tratatul prin care Înalta Curte a Australiei constituia instanța de apel pentru sistemul judiciar nauruan. Decizia a avut caracter retroactiv de la 13 martie și i-a lipsit pe opozanții politici arestați pentru manifestația din 2015 – „Cei Nouăsprezece din Nauru” – de posibilitatea de a face apel^[47]. La începutul lunii iunie, guvernul a adoptat o lege prin care se pedepsea cu doi ani de închisoare și cu o amendă severă orice persoană care critica o hotărâre judecătorească, o publica, critica un participant la o cauză (inclusiv guvernul atunci când era parte civilă, de exemplu) sau făcea orice act ori declarație susceptibilă de a „scandaliza” autoritatea sistemului judiciar. Membrii guvernului erau exceptați de la aceste sancțiuni, rămânând astfel liberi să critice tribunalele, la fel și deputații, în virtutea imunității parlamentare. Opoziția a denunțat această lege ca fiind destinată să o reducă la tăcere^[48].

La 13 septembrie 2018, judecătorul Geoffrey Muecke, de la Curtea Supremă, a pus capăt procesului celor nouăsprezece persoane arestate în 2015 în timpul manifestației pentru democrație, printre care Mathew Batsiua^⁠(d), Sprent Dabwido^⁠(d) și Squire Jeremiah. Judecătorul a explicat că guvernul făcuse imposibilă desfășurarea unui proces echitabil, ministrul Justiției David Adeang încercând să împiedice inculpații să aibă acces la un avocat și declarând deschis că guvernul va face tot posibilul ca aceștia să fie închiși. Judecătorul a mai notat că guvernul exercitase presiuni asupra întreprinderilor din țară pentru ca inculpații să nu poată găsi un loc de muncă. Geoffrey Muecke l-a acuzat pe David Adeang că s-a dedat la „o ofensă rușinoasă adusă statului de drept”^[49]. David Adeang a afirmat public că va trebui „să se aibă grijă” de acest judecător ale cărui „valori” nu erau cele ale guvernului, „noi care spunem că aceste persoane sunt vinovate”^[3].

În calitate de ministru al Justiției, David Adeang a făcut apel împotriva acestei decizii și, în acest scop, a creat o Curte de Apel a Nauru. Guvernul a adoptat de asemenea o lege care împiedica inculpații să aibă acces la avocați din străinătate și a numit un unic avocat pentru a-i reprezenta colectiv. În mai 2019, Sprent Dabwido^⁠(d), refugiat în Australia, a murit de cancer. În decembrie 2019, judecătorul fijian Daniel Fatiaki, care prezida această nouă curte, i-a declarat pe toți inculpații vinovați: patru pentru agresiune, unsprezece pentru revoltă și doi pentru pătrundere ilegală în sediile Parlamentului. El i-a condamnat la pedepse cuprinse între trei și unsprezece luni de închisoare, inclusiv o pedeapsă de unsprezece luni aplicată lui Mathew Batsiua^{[50][51][52][53]}.

Înaintea alegerilor legislative din august 2019, comentatorii au observat că David Adeang părea să caute să-l înlăture pe președintele Waqa și să candideze el însuși la președinție. El l-a sprijinit pe secretarul Ministerului Finanțelor, Martin Hunt^⁠(d), care a candidat împotriva lui Baron Waqa în circumscripția Boe. Martin Hunt a câștigat mandatul, iar Baron Waqa și-a pierdut astfel posibilitatea de a accede la un nou mandat prezidențial^[54][55]. La rândul său, David Adeang a fost reales cu o largă majoritate în circumscripția sa Ubenide și a candidat la președinția Republicii. Reuniți la 27 august, deputații l-au preferat însă pe Lionel Aingimea^⁠(d), simplu deputat al majorității ieșite, cu douăsprezece voturi la șase^[4].

Din 2023 : președinte al Republicii

Simplu deputat de opoziție între 2019 și 2023, David Adeang a candidat la președinția republicii după ce președintele Russ Kun^⁠(d) a pierdut sprijinul Parlamentului la 25 octombrie 2023. Două scrutine organizate între deputați la 26 octombrie s-au soldat cu o egalitate: candidatul guvernului ieșit, Rennier Gadabu, a obținut nouă voturi, iar David Adeang tot nouă^[56]. După o a treia egalitate la 30 octombrie, Russ Kun, pentru a pune capăt blocajului, și-a acordat sprijinul lui David Adeang, care a fost ales președinte al republicii de către deputați în aceeași zi cu zece voturi, față de opt pentru Delvin Thoma^[57][58].

Formându-și guvernul la 30 octombrie, el și-a atribuit personal ministerele serviciului public, finanțelor și dezvoltării durabile, afacerilor multiculturale, al Eigigu Holdings Corporation (servicii financiare, hotel, transporturi...), al Nauru Air Corporation și al Nauru (RPC) Corporation (centrul de detenție pentru solicitanții de azil trimiși de Australia)^[59].

La începutul lunii noiembrie 2023, în timp ce participa la summitul Forumului Insulelor Pacificului la Aitutaki^⁠(d), a părăsit ședința împreună cu restul delegației nauruane și a boicotat restul summitului. Statele membre ale Forumului conveniseră ca statele microneziene să-și desemneze între ele viitorul secretar general al Forumului; aceste cinci state (Kiribati, Statele Federate ale Microneziei, Insulele Marshall, Nauru, Palau) îl aleseseră încă din februarie 2023 pe Baron Waqa. În cadrul summitului din noiembrie 2023, prim-ministrul statului Samoa, Fiamē Naomi Mataʻafa, și-a exprimat îngrijorarea față de această alegere, amintind de atingerile aduse de președintele Waqa independenței justiției, statului de drept și drepturilor omului la Nauru, precum și de suspiciunile de corupție care planau asupra sa. Ea a cerut rediscutarea atribuirii postului de secretar general al Forumului, iar ca reacție la această solicitare David Adeang a părăsit lucrările în semn de protest^[60][61][62]. Președinții statelor microneziene și-au reafirmat sprijinul pentru Baron Waqa, iar Forumul i-a validat alegerea la 10 noiembrie. Acesta urmează să își preia funcția de secretar general în 2024^[63].

La 15 ianuarie 2024, guvernul Adeang a rupt relațiile diplomatice ale Nauru cu Taiwan și a restabilit relații cu Republica Populară Chineză^[64]. David Adeang a afirmat că a luat această decizie pentru binele economiei din Nauru^[65]. La sfârșitul lunii martie, el a efectuat o vizită de stat la Beijing, unde a fost primit de președintele chinez Xi Jinping și a semnat aderarea Nauru la proiectul chinez al Noilor drumuri ale mătăsii pentru dezvoltare^[66].

În mai 2024, el a efectuat o vizită de stat în Cuba^[6].