Dimitrie A. Sturdza

Dimitrie A. Sturdza (pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu, n. 25 februarie 1833, Miclăușeni, județul Iași – d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori cel de-al optsprezecelea prim-ministru al României între anii 1895 - 1908. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884.

Dimitrie A. Sturdza
Politicianul Dimitrie A. Sturdza
Date personale
Născut	25 noiembrie 1833 Miclăușeni, Principatul Moldovei
Decedat	8 octombrie 1914, (81 de ani) București, România
Părinți	Alexandru (Sandu) Sturdza
Frați și surori	Matei Sturdza[*][[Matei Sturdza |​]] Gheorghe Sturdza[*]​ Ruxandra Sturdza-Miclauseanu[*]​
Căsătorit cu	Honorina Rosetti
Copii	Alexandru D. Sturdza
Cetățenie	România
Religie	Ortodox
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română[1][2]
Activitate
Educație	Academia Mihăileană
Alma mater	Universitatea Bonn Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea Humboldt din Berlin
Cunoscut pentru	Prim-ministru al României între anii 1895 - 1909
Partid politic	Partidul Național Liberal
Numismat recunoscut la nivel național Președinte al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text

Viața

Născut în Familia Sturdza.

Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, fiind un lider al Coaliției Monstruoase, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.

În 1892 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Dumitru Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deși un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era „străin”, făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale.

A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore.

Un cunoscut antisemit, acesta l-a exilat pe Moses Gaster, cu ajutorul premierului Ion C. Brătianu.^[3]

În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui Dimitrie A. Sturdza, I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați.

A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.^[4][5]

Galerie

• Caricaturi de Nicolae S. Petrescu-Găină
• 
  Dimitrie Sturdza
• 
  1 Mai 1900 - 8 ore de lucru
• 
  Cazacioc
• 
  Puterea
• 
  Sâc...
• 
  Alungat din paradisul puterii
• 
  Dinasticismul tradatorului
• 
  Cei doi trădători