Dourdan

From Wikipedia, the free encyclopedia

Dourdan
Remove ads

Dourdan este o comună franceză situată în departamentul Essonne, în regiunea Île-de-France. Este reședința cantonului Dourdan și sediul comunității de comune Le Dourdannais en Hurepoix.

Mai multe informații Coordonate: 48°31′44″N 2°00′39″E ({{PAGENAME}}), Țară ...

Sat celtic devenit apoi oraș galo-roman, leagăn al dinastiei capețiene și oraș regal încă din secolul al X-lea, capitală a Hurepoix-ului și primul oraș essonian din valea râului Orge[6], Dourdan este și astăzi renumit pentru castelul său[7] din secolul al XIII-lea, excepțional de bine conservat, precum și pentru pădurea sa întinsă. Situat la porțile aglomerației pariziene, la jumătatea distanței dintre capitală și Chartres, orașul, prin monumentele sale, muzeul său[8] și spațiile sale naturale, constituie un important obiectiv turistic al departamentului.

Remove ads

Geografie

Thumb
Poziția comunei

Localizare

Dourdan este situat în marea aglomerație pariziană, în partea de vest a departamentului Essonne, în regiunea naturală Hurepoix. Comuna este uneori asociată cu ținutul Chartres, datorită faptului că se află pe fostul teritoriu al Carnuților. Teritoriul său se întinde între 87 și 163 de metri altitudine, punctul cel mai înalt aflându-se în vasta pădure. Suprafața totală este de 3.064 hectare, dintre care 85% reprezintă spațiu rural — în principal pădurea Dourdan în jumătatea vestică și terenuri agricole la nord și sud-est de oraș. Zona urbanizată reprezintă doar 15% din teritoriu, iar doar 308 hectare, adică abia 10% din suprafața totală, sunt construite. Dourdan este prima comună din departamentul Essonne străbătută de râul Orge[6]. Potrivit Institutului Național de Informații Geografice și Forestiere, coordonatele geografice ale centrului teritoriului sunt 48°31′47″ N și 02°00′42″ E[9].

Comuna este traversată, în extremitatea sa nord-vestică, de autostrada A10, înainte de bariera de taxare Saint-Arnoult-en-Yvelines. Fosta șosea națională 836, declasată în drumul departamental 836, traversează localitatea de la vest la est și duce spre Étampes și Rambouillet; fosta națională 838, de asemenea declasată în drumul departamental 838, o intersectează perpendicular și duce spre Versailles; iar drumul departamental 116 pornește din vest, formând o centură spre sud, înainte de a se îndrepta spre Arpajon.

Dourdan se află la 44 km sud-vest de Paris-Notre-Dame — punctul zero al drumurilor din Franța, 34 km sud-vest de Évry, 15 km nord-vest de Étampes, 26 km sud-vest de Palaiseau, 19 km sud-vest de Arpajon, 23 km sud-vest de Montlhéry, 25 km nord-vest de La Ferté-Alais, 35 km sud-vest de Corbeil-Essonnes, 36 km nord-vest de Milly-la-Forêt, 19 km sud-est de Rambouillet și 39 km nord-est de Chartres.

Comune limitrofe

Saint-Arnoult-en-Yvelines
(Yvelines)		 Longvilliers
(Yvelines)		 Saint-Cyr-sous-Dourdan
Sainte-Mesme
(Yvelines)		 Thumb Roinville
Corbreuse Les Granges-le-Roi Roinville

Hidrografie

Dourdan este străbătut de la sud-vest la nord-est de râul Orge[6], care trece în apropierea actualului centru al orașului. În trecut, numeroase iazuri ocupau terenurile care astăzi sunt integrate în cartierele periferice. Unul dintre acestea, numit Étang de la Tour, se mai păstrează la marginea drumului departamental 116, în direcția Sainte-Mesme, iar un altul, situat pe teritoriul comunei învecinate Roinville, este Étang de Mal Assis.

Pârâul Rouillon curge spre nord, în direcția Saint-Cyr-sous-Dourdan; pârâurile Ribourg, des Bois și Garonne alimentează râul din pădurea aflată la vest, iar pârâurile Poulet, des Garancières și de l’Étang de la Muette i se varsă în aval de centrul orașului.

Relief și cadru geologic

Thumb
Strada Saint-Pierre

Teritoriul localității Dourdan se desfășoară în pantă ușoară de la nord-vest spre sud-est. O creastă ce atinge altitudinea de 163 metri se întinde pe o axă nord-est–sud-vest în zona împădurită, iar versantul sudic, urmat de depresiunea traversată de râul Orge[6], este ocupat de partea urbanizată a comunei. Punctul cel mai jos, situat la estul localității, în apropierea frontierei cu Roinville și a iazului Mal Assis, se află la 87 metri altitudine[16]. În sudul comunei se întinde un platou, prevestind câmpia Beauce, ocupat în mare parte de terenuri agricole.

Istoria geologică a regiunii este marcată de o transgresiune marină produsă în perioada Rupeliană, în cursul căreia s-a dezvoltat o succesiune laterală de faciesuri litologice, trecând de la aflorimente de calcare marnoase la falunuri. Ulterior, sedimentarea s-a manifestat prin depunerea unui strat de nisipuri de Fontainebleau, cu o grosime de aproximativ 50 m, formând dune modelate de vânturi. Aceste nisipuri, spălate de circulația unei pânze freatice captive care a provocat decarbonatarea lor, au eliberat silice, care, dizolvată și redepusă, a condus la formarea, în partea superioară, a lentilelor de gresie prin precipitare. Acestea sunt dispuse în benzi înguste orientate vest-nord-vest – est-sud-est. Gresiile de Fontainebleau se dezvoltă de obicei în partea superioară a masei de nisip, transformându-se treptat în lespezi compacte, vizibile astăzi pe platourile și formațiunile stâncoase din pădurea Fontainebleau, de exemplu[10].

Când marea stampiană s-a retras la sfârșitul Oligocenului, a lăsat în urmă, din Orléanais până în Normandia, un mare lac, în care s-au depus calcare lacustre (cunoscute sub numele de calcar grosier de Dourdan și calcar de Beauce, ce formează structura platoului Beauce–Hurepoix) până în perioada Aquitaniană. Local, nisipurile de Fontainebleau sunt acoperite de straturi de argilă și silex meulier de Montmorency, datând din Mio-Pliocen.

Această evoluție geologică explică faptul că Dourdan se află la intersecția a două regiuni geografice și geologice: Hurepoix, la nord (platou argilos adânc brăzdat de văi formate în nisipurile de Fontainebleau), și Beauce, la sud (platou loessoid fertil, abia fragmentat de câteva văi seci). Anticlinalul Rémarde[11] (numit și „Domul Rémarde”), un mic ax orientat vest–est, cunoscut între Dourdan și Évry, a determinat eroziunea aproape completă a platoului Beauce–Hurepoix la nord de Dourdan, ceea ce a făcut ca nisipurile de Fontainebleau să iasă la suprafață pe o mare întindere. La baza acestor nisipuri, râurile Rémarde și Orge[6] au expus parțial creta albă cu silex din Cretacicul superior, ceea ce explică frecvența stațiunilor neolitice din Hurepoix, asociate cu unelte din silex[12].

Solul din Dourdan este compus din două tipuri geologice distincte: cea mai mare parte a terenurilor locuite, până la locul numit Le Potelet, se sprijină pe argilă, o parte dintre acestea conținând minereu de fier în zona denumită Le Mineray. Restul comunei se află pe nisipuri, până la limita cu Sainte-Mesme, unde se întâlnesc reziduuri de meulier[13].

Climă

În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000[14] bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C)[15].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,1 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,2 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 653 mm, cu 11,1 zile de precipitații în ianuarie și 7,7 zile în iulie[14]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comună, este de 11,4 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 654,2 mm[16][17].

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[18].

Remove ads

Urbanism

Tipologie

La data de 1 ianuarie 2024, Dourdan este clasificată drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri stabilite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][19][20][21] în anul 2022. Localitatea face parte din unitatea urbană Dourdan[n 2], o aglomerare intra-departamentală care reunește două comune, dintre care Dourdan este orașul central[n 3][22][23]. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, din care este o comună periferică[n 4][23]. Această zonă cuprinde 1.929 de comune[24][25].

Căi de comunicație și transporturi

Thumb
Gara din Dourdan

Dourdan este traversat de mai multe axe rutiere, printre care autostrada A10, situată în extremitatea nord-vestică a teritoriului său. Un nod rutier comun cu Longvilliers permite accesul la aceasta. Două foste șosele naționale importante traversează localitatea, fiind astăzi reclasificate ca drumuri departamentale. Astfel, fosta șosea națională 836 (de la Louviers la Étampes prin Rambouillet) traversează comuna de la vest la est sub denumirea de drum departamental 836. Fosta șosea națională 838, devenită drum departamental 838 (de la Versailles la Angerville), o traversează de la nord la sud, trecând prin centrul orașului. În sfârșit, drumul departamental 116, care leagă Sainte-Mesme de Arpajon, ocolește centrul orașului, formând o centură rutieră la sudul comunei. Dourdan este, de asemenea, punctul de plecare al drumurilor departamentale 5 și 149.

Comuna este străbătută de la est la vest de linia ferată a fostei linii Brétigny–Tours, utilizată în prezent de linia C a RER-ului Île-de-France și de trenurile TER Centre–Val de Loire. Astfel, localitatea dispune de gara Dourdan, deservită de ambele linii, și de gara Dourdan–La Forêt, deservită exclusiv de RER C, fiind unul dintre capetele acestei linii. Această gară este folosită în principal de elevii liceului Nikola Tesla. Prin transportul feroviar, comuna este conectată cu Tours, Vendôme, Châteaudun și Paris-Austerlitz prin TER, iar cu Brétigny-sur-Orge, Juvisy-sur-Orge și toate celelalte gări ale liniei RER C.

Aeroportul Paris-Orly se află la 34 km nord-est, fiind accesibil direct prin autostrăzile A10 și A6. Aeroportul Paris–Charles de Gaulle se află la 66 km, în timp ce aeroportul Étampes–Mondésir, destinat aviației de agrement, este situat la doar 17 km.

Remove ads

Toponimie

Dortenco pe o monedă merovingiană, Dordinga în 936, Dordingha în 956, Dordeneus villa în 936, Doringa în 956, Drodinga villa în 956, Dordingum în 986, Dordinchum în 1147, Dordentium în 1120, Dordanum în 1222, Durdactum în 1514, Dourdain, Dordan în 1174, Dordam în 1257[26].

Istorie

Preistorie

După descoperirea unor morminte preistorice, este posibilă stabilirea primei prezențe umane la Dourdan în jurul mileniului al VI-lea î.Hr.[27].

Epoca Fierului

Istoria documentată a Dourdan începe cel mai probabil încă din perioada populării de către celți, după cum sugerează și etimologia numelui său: „Dour” însemnând „apă” și referindu-se la râul Orge[6]. Situl se afla atunci la granița dintre teritoriile popoarelor Carnuți și Parisii⁠(d).

Antichitate

O aglomerare secundară pare a fi atestată[28] încă din perioada galo-romană pe teritoriul comunei. Aceasta a fost denumită Dordincum și a beneficiat de bogăția solului în fier și argilă, specializându-se în producția de ceramică. În anii 1975, a fost descoperită o necropolă galo-romană în zona fostei Rue des Réservoirs, actualmente Rue de l’Aricostel.

În secolul IV, regele păgân Dordanus l-a poruncit fiului său Mesmin să-și ucidă sora, Mesme, convertită la creștinism, în comuna vecină din Yvelines, care poartă astăzi numele Sainte-Mesme[29]. Aceasta este acum considerată sfântă în tradiția catolică și ortodoxă, sărbătorită pe 7 mai.

Evul Mediu

Dourdan și domeniul regal

Thumb
Posibilă reprezentare a castelului în miniatura de pe folio 4 verso din Cartea de ceasuri Les Très Riches Heures du duc de Berry⁠(d).

Situată pe axa strategică dintre Paris și Chartres, Dourdan a fost atașată regatelor francilor încă din secolul al VI-lea. O primă biserică ar fi fost fondată de Bertrada de Laon⁠(d), mama lui Carol cel Mare, în secolul al VIII-lea[30]. La începutul secolului al IX-lea, orașul a fost devastat de vikingi.

La sfârșitul epocii carolingiene, Dourdan avea deja un castel[7] construit în cursul secolului al X-lea. Acest castel și domeniul aparțineau lui Hugo cel Mare, duce al francilor, care l-a transformat în reședința sa preferată și a murit acolo la 16 iulie 956. În jurul anului 940 s-a născut în acest castel Hugo Capet, întemeietorul dinastiei capețiene și încoronat rege al francilor în 987, cu sprijinul lui Gerbert d’Aurillac, viitor papă. Din acel moment, Dourdan poate fi considerat „leagănul Casei de Franța”, sau cel puțin un oraș regal atestat încă din secolul al X-lea.

Castelul originar exista încă sub domnia lui Ludovic al VI-lea și servea ca avanpost regal împotriva baronilor turbulenți ai regiunii, în special puternicei familii de Montlhéry sau seniorilor din Châteaufort și Chevreuse. Era, de asemenea, un domeniu de vânătoare regal, apreciat pentru pădurea sa care acoperea 1.700 de hectare.

În 1150 a început edificarea bisericii Saint-Germain-l’Auxerrois[31], finalizată în secolul al XIII-lea. În 1163, Ludovic al VII-lea a poposit la Dourdan. Pierdut în pădure, el a atribuit providenței divine faptul că a reușit să-și audă însoțitorii și a decis înființarea abației Notre-Dame de l’Ouÿe, situată astăzi pe teritoriul comunei Les Granges-le-Roi.

În 1220, Filip August a decis construirea unui nou castel, după modelul Louvru. De plan pătrat, protejat de patru turnuri și un turn-poartă, dotat cu un donjon independent ce se ridică la 26 de metri deasupra curții, castelul era o fortăreață impunătoare. Domeniul, bogat și prosper, a fost oferit în apanaj de mai multe ori — mai întâi Blanchei de Castilia, apoi Margueritei de Provence de către Ludovic cel Sfânt, lui Ludovic de Évreux, lui Ioan I de Berry, familiei Sully, favoritei Anne de Pisseleu și, în cele din urmă, Annei de Austria. În 1228 a fost construită o hală de lemn pentru târguri, iar statutul regal al orașului i-a permis să dispună și de un Hôtel-Dieu⁠(d) pentru pelerini. În jurul anului 1340, acesta a fost completat cu capela Saint-Jean-l’Évangéliste.

În 1314, după scandalul turnului Nesle, Ioana a II-a de Burgundia, viitoarea regină a Franței, a fost întemnițată în castel.

Castelul de la Dourdan[7], proprietate a lui Ioan I de Berry din 1400, a fost cucerit în 1411 de trupele lui Ioan fără Frică, dar restituit în iulie 1412. Este posibil ca, în aceeași perioadă, să fi servit drept model pentru ilustrarea folio-ului 4 verso din Les Très Riches Heures du duc de Berry⁠(d), care reprezintă luna aprilie — deși această ipoteză este contestată, unii istorici ai artei considerând că ar fi vorba mai degrabă despre castelul Pierrefonds[32]. Același Ioan de Berry a ordonat în secolul al XV-lea construirea zidurilor de apărare ale orașului.

În 1428, în timpul Războiului de 100 de Ani, orașul a fost asediat de trupele lui Richard Neville⁠(d), conte de Salisbury, care au avariat grav biserica. În 1430, Étienne de Vignolles⁠(d), zis La Hire, tovarăș al Ioanei d’Arc, a fost închis în castel, dar a reușit să evadeze în 1432.

Secolul al XVI-lea

Restaurată la sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost din nou jefuită, asemenea castelului, în timpul Războaielor Religioase, mai ales în 1567, de către hughenoți. În 1591, aflat în mâinile Ligii, castelul a fost apărat împotriva trupelor mareșalului de Biron.

Din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea – Transformări

Thumb
Hartă a localității Dourdan conform lui Cassini.

În 1608, Maximilien de Béthune⁠(d), ducele de Sully, a cumpărat castelul și l-a renovat pentru a-l transforma într-o reședință mai confortabilă, unind donjonul cu restul clădirii. În 1641, biserica a fost completată cu două turle asimetrice, iar în 1689 cu capela Fecioarei, care i-a mărit lungimea cu paisprezece metri.

În secolul al XVII-lea, la dorința fiului său, Ludovic al XIII-lea, domeniul a revenit reginei Maria de Medici. Aceasta a făcut din el o reședință secundară renumită în epocă; au fost construite mai multe conace, precum Chassement și Guenet. Economia locală s-a dezvoltat — pe lângă ceramica renumită de câteva secole, s-a instalat o industrie a ciorapilor de lână și mătase, datorită firmei Poussepin, aparținând familiei Mariei Poussepin, superioară generală și fondatoare a ordinului surorilor spitalicești din Sainville.

Castelul, trecut apoi în posesia reginei Ana de Austria, a revenit lui Filip de Orléans, care l-a transformat în închisoare regală începând din 1672. Marchizul d’Effiat a fost atunci guvernatorul său.

În 1725, Michel-Jacques Lévy, consilier al regelui, a construit castelul Parterre, cumpărat în 1738 de familia de Verteillac, care l-a transformat într-un salon literar. În 1764, chimistul Antoine Lavoisier a analizat geologia regiunii Dourdan, de la Étampes până la Sainte-Mesme și Corbreuse[13]. Între 1766 și 1770, Hôtel-Dieu a fost reconstruit complet datorită donațiilor noii burghezii locale.

Thumb
Vedere asupra centrului Dourdanului în secolul al XVII-lea.

Epoca contemporană

Revoluția franceză

În timpul Revoluției, biserica a fost din nou devastată, închisă și transformată mai întâi în „Templul Rațiunii Victorioase”, apoi în închisoare. Confiscată ca bun național, a fost restituită cultului abia în 1795. Castelul, proprietate a ducelui de Orléans, a devenit închisoare departamentală, iar castelul Parterre a fost, la rândul lui, ocupat de revoluționari și transformat în cazarmă.

Dourdan a fost reședință de district între 1790 și 1795.

Secolul al XIX-lea

La începutul secolului al XIX-lea, Dourdan a cunoscut o nouă transformare: orașul a găzduit numeroase edituri specializate în arhitectură, care au fost la originea primelor cataloage ilustrate ce permiteau proprietarilor să-și aleagă viitoarele reședințe.

Devenit district în 1790, din 1800 până în 1967 orașul a fost reședința a două cantoane, succesiv atașate arondismentelor Étampes, Rambouillet și din nou Étampes. La 24 august 1806, Napoleon I și împărăteasa Joséphine au vizitat localitatea. În 1809, iar complet din 1863, primăria s-a instalat în castelul Parterre. Între 1836 și 1850 a fost construită hala pieței, lungă de treizeci și opt de metri și lată de paisprezece. Castelul, cumpărat în 1852 de Amédée Guénée, a revenit în 1863 lui Louis-Joseph Guyot, care l-a restaurat.

Secolul al XX-lea

În 1901, linia feroviară Brétigny – Tours, care trece prin comună și permite accesul la gara Paris-Austerlitz, a fost dublată, îmbunătățind astfel legăturile feroviare. Ulterior, în 1924, linia a fost electrificată.

În timpul Primului Război Mondial, școala primară superioară a fost transformată în Spitalul auxiliar nr. 205 al Asociației Doamnelor din Franța (HAADF)[33].

În perioada întunecată a celui de-Al Doilea Război Mondial, patru locuitori ai orașului Dourdan s-au remarcat prin umanitatea lor — Marguerite și Roger Cadiou, Marthe și Charles Herbault — fiind distinși cu titlul de „Drepți între popoare”.

În 1948, cursa Bordeaux–Paris a trecut prin coasta Liphard din Dourdan. Orașul a fost, de asemenea, traversat de Turul Franței în 1965, 1967 și 1991.

În 1961, castelul a fost vândut municipalității, fiind apoi clasat monument istoric în 1964.

În 1970, spitalul a fost transferat în actualul său sediu, mai modern și mai adaptat decât vechiul Hôtel-Dieu.

La 16 iunie 1965, președintele Charles de Gaulle a vizitat localitatea.

La 1 ianuarie 1968, în urma desființării departamentului Seine-et-Oise, Dourdan a fost integrat în noul departament Essonne, renunțând la vechiul său cod poștal 78200.

În 1979, finalizarea liniei C a RER-ului, între gările Orsay și Invalides, a permis o legătură feroviară directă între Versailles și Dourdan, fără schimb de trenuri.

După o amplă campanie de valorificare a patrimoniului local prin clasarea mai multor clădiri ca monumente istorice, comuna și-a modernizat imaginea în 1991, adoptând un nou logo.

Remove ads

Populația și societatea

Date demografice

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comuna respectivă începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[34][35].

În 2022, comuna număra 11 068 locuitori[n 5], în creștere cu +3,42 % față de 2016 (Essonne: +2,89 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Mai multe informații An, Populație ...
Remove ads

Cultură locală și patrimoniu

Patrimoniu natural

Thumb
Parcul François-Mitterrand.

Dourdan beneficiază de un cadru natural bine conservat, care îmbină spațiile agricole cu întinsa pădure Dourdan, o fostă pădure de vânătoare regală devenită pădure de stat în 1870. Aceasta acoperă o suprafață de 1.683 hectare, dintre care 1.628 se află pe teritoriul comunei, fiind separată de valea râului Orge[6]. Pădurea este împărțită în două sectoare: pădurea Saint-Arnoult, la nord, și pădurea de l’Ouÿe, la sud. Vegetația este dominată de stejari, alături de castani, fagi, carpeni, mesteceni și pini. În partea de sud a pădurii se află un stejar vechi de 500 de ani, cunoscut sub numele de „stejarul celor Șase Frați”, alcătuit din șase trunchiuri provenite din aceeași rădăcină. Malurile râului Orge și pădurea comunală au fost incluse în inventarul spațiilor naturale sensibile de către Consiliul General al departamentului Essonne.

Două parcuri importante se află pe teritoriul localității: parcul municipal Lejars-Rouillon și parcul François-Mitterrand, situat în fața primăriei, vestigiu al fostului parc al castelului du Parterre, uneori atribuit, în mod eronat, lui André Le Nôtre⁠(d). Datorită grijii pentru mediul urban și spațiile verzi, comuna a fost distinsă cu trei flori în cadrul concursului „Villes et Villages Fleuris”[n 6][40].

Prin Dourdan trece traseul de drumeție de lung parcurs GR 1, numit și „Turul Parisului”, precum și traseul de drumeție regională al Ținutului Hurepoix, care leagă valea Bièvre[41] de valea Essonne, traversând Yvette[42], Orge[6] și Juine[43][44].

Patrimoniu arhitectural

Thumb
Castelul din Dourdan
Thumb
Zidurile de apărare de pe bulevardul des Alliés
Thumb
Fost turn de apărare al orașului
Thumb
Donjonul castelului
Thumb
Șanțul castelului, pe strada Chartres

Patrimoniul arhitectural al localității Dourdan este bogat și a beneficiat, de-a lungul secolelor, de restaurări importante, care îi garantează astăzi starea excelentă de conservare.

În prim-plan se află castelul din Dourdan, construit în secolul al XIII-lea la cererea regelui Filip August, după modelul redus al Luvrului medieval. Ansamblul are un plan pătrat cu patru turnuri de colț, un turn-poartă care proteja intrarea și un donjon specific epocii, înconjurat de propriul șanț de apărare. Castelul a fost restaurat începând din 1864 de către Joseph Guyot (cărturar și istoric, 1836–1924), vândut comunei în 1961 printr-un contract viager și clasat ca monument istoric în 1964[7].

Epoca Evului Mediu a lăsat de asemenea urme importante în oraș, printre care zidurile de apărare, care la origine măsurau 1.700 de metri și erau apărate de 24 de turnuri, 4 porți principale (de Paris, de Chartres, d’Étampes și du Puits des Champs) și 3 porți secundare (Grouteau, Croix-Ferras și Petit-Huis). Astăzi se mai păstrează secțiuni ale zidurilor în partea de nord, de vest și de est a localității, două turnuri pe bulevardul des Alliés, un turn pe aleea Laubier și turnul Petit-Huis pe strada Étang.

Thumb
Biserica și incinta castelului din Dourdan văzute din donjon
Thumb
Hôtel-Dieu al orașului
Thumb
Clădirea de la nr. 15, strada Saint-Pierre
Thumb
Strada Saint-Pierre
Thumb
Casa lui Charles Juliot, pe strada de Paris

Biserica Saint-Germain-d’Auxerre completează patrimoniul medieval al orașului. Construită începând din anul 1150 după modelul catedralei Notre-Dame din Chartres și finalizată în secolul al XIII-lea, biserica a suferit modificări în secolele al XV-lea și al XVII-lea. Proporțiile sale impunătoare — 50 m lungime, 18 m lățime, iar turla sudică atingând 50 m înălțime — îi conferă aproape statutul unei catedrale. Edificiul a fost clasat monument istoric în 1967[31].

Clopotul său de bronz, numit Germaine, datând din 1778 și cântărind 2.300 kg, este de asemenea clasat din 1984[45]. Celălalt clopot, din 1599, a fost clasat în 1908[46]. Orga construită de Goyadin și instalată în 1870 este clasată din 1981[47]. Poarta fațadei nordice, datând din secolul al XV-lea, a fost clasată în 1965[48]. În interior, altarul (clasat în 1984)[49], picturile[50] și sculpturile contribuie la bogăția artistică a edificiului.

La nord, în cătunul Rouillon, se află fosta fermă seniorială, construită în jurul anului 1400 și inclusă pe lista monumentelor istorice în 1977[51]. Tot aici, în 1220, a fost fondat un Hôtel-Dieu⁠(d), distrus și reconstruit începând cu 1766, cu capela Saint-Jean-l’Évangéliste menționată încă din 1340. Modificat în 1852 și 1885, edificiul a servit drept spital până în 1970, fiind apoi clasat în 1988[52].

În 1725 a fost construit castelul du Parterre, alcătuit din un corp principal și o aripă de întoarcere spre nord. Revândut în 1738, edificiul a devenit primăria orașului în 1809. Din aceeași epocă datează și imobilul de la nr. 15, strada Saint-Pierre, clasat monument istoric în 1969[53].

Secolul al XIX-lea a fost o perioadă de mari transformări arhitecturale la Dourdan, datorită burgheziei locale. Sub conducerea arhitectului Lucien-Tirté Van Cleemputte, s-a ridicat hala centrală în 1836, pe locul unei construcții mai vechi din 1228. Renoită în 1922, aceasta măsoară 38 m lungime și 14 m lățime, iar două clădiri se află la capetele sale. Tot în timpul celui de-al Doilea Imperiu și al regimurilor care i-au urmat au fost ridicate reședințe burgheze la periferia orașului: actualul centru de agrement La Garenne se află în fosta proprietate a bonetarului Charles Dujoncquoy, iar la nr. 11, avenue de Paris se găsește fosta reședință a editorului Charles Juliot. Din aceeași perioadă datează și clădirea principală a colegiului Émile-Auvray, începută în 1889 și inaugurată în 1891, precum și gara, construită în 1862.

Personalități

Remove ads

Înfrățiri

Note

  1. [1]
    Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  2. [2]
    O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
  3. [3]
    Într-o aglomerare multicomunală, o comună este denumită oraș central atunci când populația sa reprezintă mai mult de 50 % din populația aglomerației sau din populația celei mai populate comune. Unitatea urbană Dourdan cuprinde un oraș central și o comună suburbană.
  4. [4]
    În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
  5. [5]
    Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2024, înregistrată în anul 2021, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2023, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2021.
  6. [6]
    Eticheta „Villes et Villages Fleuris” (Orașe și Sate Înflorite), numită inițial concurs, a fost creată în 1959 în Franța pentru a promova înflorirea, calitatea cadrului de viață și spațiile verzi. Inițial gestionată de serviciile de stat, coordonarea sa națională este asigurată din 1972 de către Comitetul Național pentru Înflorirea Franței, redenumit Consiliul Național al Orașelor și Satelor Înflorite (CNVVF) în 2001. Concursul este deschis tuturor comunelor din Franța.
Remove ads

Referințe

Bibliografie

Vezi și

Legături externe

Loading related searches...

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads
Remove ads