Elena Lupescu

Elena „Magda” Lupescu, Principesă de Hohenzollern (n. 3/15 septembrie 1899, Iași, România – d. 29 iunie 1977, Estoril, Districtul Lisabona, Portugalia) a fost amanta și apoi soția regelui Carol al II-lea al României.^[6]

Elena Lupescu
Date personale
Poreclă	Duduia
Născută	15 septembrie 1895[1] Iași, România
Decedată	29 iunie 1977 (81 de ani)[2][3] Estoril, Districtul Lisabona, Portugalia
Înmormântată	Igreja de São Vicente de Fora[*][[Igreja de São Vicente de Fora (church and monastery in Lisbon)|​]] (1977–2003) Mănăstirea Curtea de Argeș
Părinți	Nicolas Lupescu[*][[Nicolas Lupescu (Peerage person ID=104285)|​]][4]
Căsătorită cu	Ion Tampeanu[*]​ (17 februarie 1919–1923) Carol al II-lea al României (3 iunie 1947–1953)
Cetățenie	România
Religie	catolicism
Ocupație	metresă[*]​
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Porecle	Duduia[5]
Modifică date / text

Biografie

Elena Lupescu a fost fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creștin ortodox cu numele de Nicholas Wolff, devine apoi Nicolae Lupescu) și a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena^[7]. În februarie 1919, Elena Lupescu s-a căsătorit, la Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Iași, cu un căpitan de artilerie din Regimentul 28 Obuziere^[8], Ion Tâmpeanu, de care a divorțat după un scurt timp. El avea 34 de ani, ea 18.^[9] Nașii de cununie au fost Elena și Eremia Grigorescu, generalul erou^[10]. În 1925 a devenit amanta prințului Carol^[11]. Prințul Carol a fost încoronat în 1930 ca Regele Carol al II-lea al României. După abdicarea Regelui Carol al II-lea în septembrie 1940, Elena Lupescu l-a urmat în exil. Pe 8 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea și Elena Lupescu au ajuns cu propriul tren la Lugano, în Elveția.^[12]. În octombrie 1940, guvernul legionar al României a cerut Spaniei extrădarea Elenei Lupescu, precum și cea a lui Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului, care, după părerea legionarilor, s-ar fi aflat alaturi de Regele Carol al II-lea, în spatele asasinării, la 30 noiembrie 1938, a lui Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul organizației Garda de Fier.^[13] Elena Lupescu a petrecut majoritatea perioadei de exil în Mexic, Brazilia și Portugalia. După căsătoria lor (1947) din Brazilia, Carol al II-lea și Elena Lupescu s-au mutat la Estoril, Portugalia, unde Carol cumpărase Villa del Sol.

După moartea lui Carol al II-lea, în 1953, Elena Lupescu a continuat să trăiască la Estoril, în Portugalia, până când s-a stins din viață.^[14] Sicriul ei a fost depus la Capela Regilor Portugaliei din mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona, alături de sicriul Regelui Carol al II-lea. În anul 2003 sicriele celor doi au fost aduse la mănăstirea Curtea de Argeș.^[15]