Friedrich Bergius

Friedrich Karl Rudolf Bergius (n. 11 octombrie 1884, Złotniki^⁠(d), Breslau, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. 30 martie 1949, Buenos Aires, Argentina) a fost un cercetător chimist german, care a inventat un proces de transformare a cărbunilor în petrol și a lemnului în zahăr.

Friedrich Bergius
Date personale
Nume la naștere	Friedrich Karl Rudolf Bergius
Născut	11 octombrie 1884[1][2][3][4][5] Złotniki⁠(d), Breslau, Regatul Prusiei, Imperiul German
Decedat	30 martie 1949 (64 de ani)[6][2][3][7] Buenos Aires, Argentina[8]
Înmormântat	Cementerio Alemán[*][[Cementerio Alemán (cemetery in Buenos Aires)|​]]
Cetățenie	Germania
Ocupație	chimist cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbite	limba germană[3]
Activitate
Domeniu	chimie
Instituție	Universitatea Gottfried Wilhelm Leibniz
Alma Mater	Universitatea din Wrocław Universitatea Leipzig
Organizații	Heidelberger Akademie der Wissenschaften[*][[Heidelberger Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|​]]
Conducător de doctorat	Richard Abegg
Premii	Premiul Nobel pentru Chimie[*]​ (1931)[9][10] Medalia Wilhelm Exner[*]​ (1937)[11] Liebig-Denkmünze[*][[Liebig-Denkmünze (German chemistry award)|​]] (1928)[12] Melchett Medal[*][[Melchett Medal (British medal for science of fuel and energy (1930–))|​]]
Modifică date / text

Medalia Premiului Nobel

Date biografice

A fost profesor la Universitatea din Hanovra, a avut numeroase contribuții la inventarea și perfecționarea metodelor chimice de sinteză la presiuni înalte. A obținut benzină sintetică prin hidrogenarea cărbunilor la presiune înaltă și zahăr alimentar prin zaharificarea celulozei în mediu acid. În 1931 a primit Premiul Nobel pentru chimie împreună cu Carl Bosch.