Galaad

Galaad sau Galad (/ˈɡɪliəd/;^[1] ebraică גִּלְעָד Gīləʿāḏ, arabă جلعاد, Ǧalʻād, Jalaad) este numele antic, istoric, biblic a părții muntoase de nord a regiunii Transiordaia.^[2] Regiunea este delimitată la vest de Râul Iordan, la nord de râpa adâncă a râului Yarmouk și regiunea Bashan, iar în sud-vest de ceea ce erau cunoscute în antichitate ca „câmpiile Moab”, fără o graniță certă spre est. În unele cazuri, „Gilead” este folosit biblia pentru a se referi la toată regiunea de la est de râul Iordan.^[3]

Pentru alte sensuri, vedeți Galaad (dezambiguizare).

Galaad
גִּלְעָד, جلعاد
Gilead în jurul râului Zarqa, râul biblic Yabok
Coordinates	32°33′N 35°51′E ({{PAGENAME}})32.550; 35.850
Part of	Iordania
Highest point  – elevation	Muntele Maqta' al Qurmeya 1,200 m (3 ft 11,2 in)

Galaad este situat în zilele noastre în Iordania, corespunzând aproximativ Guvernoratului Irbid, Guvernoratului Ajloun, Guvernoratului Jerash și Guvernoratului Balqa.

Galaad este, de asemenea, numele a trei persoane din Biblia ebraică și un nume comun pentru bărbați în zilele noastre în Israel.

Etimologie

Galaad poate însemna grămadă [de pietre] de mărturie. În acest caz, este probabil derivat din גללעד gal'êd, care, la rândul său, provine din gal („grămadă, movilă, deal”) și 'êd ('martor, mărturie').^[4] Există, de asemenea, o teorie alternativă că aceasta înseamnă „regiune stâncoasă”.^[5]

După caracterul său muntos, se numește muntele Galaad (Genesa 31:25; Cântec 4:1). Se mai numește țara lui Galaad (Numeri 32:1, Judecători 10:4) în multe traduceri, și, uneori, pur și simplu Galaad (Geneza 37:25; Judecători 10:8 KJV; Psalmul 60:7). De asemenea, menționat în Mica 7:14-15.

Istorie

Biblia ebraică

Numele Galaad apare pentru prima dată în relatarea biblică a ultimei întâlniri a lui Iacov și Laban (Geneza 31:21-22). În Cartea Genezei, Galaad a fost, de asemenea, menționat cu numele aramaic Yegar-Sahadutha, care are același înțeles ca și Galaada ebraică, și anume „grămadă [de pietre] de mărturie” (Geneza 31:47-48).^[6][2]

Potrivit narațiunii biblice, în timpul Exodului, „jumătate din Galaad” a fost posedată de Sihon, iar cealaltă jumătate, separată de ea de râul Jabbok, de Og, regele lui Bashan. După ce cei doi împărați au fost învinși, regiunea Galaad a fost alocată de Moise triburilor tribului lui Gad, tribul lui Reuben, și jumătatea estică tribului lui Manase (Deuteronom 3:13; Numeri 32:40).

În Cartea Judecătorilor, cei treizeci de fii ai judecătorul bilic^{⁠(<span title="Judecătorii biblici|judecătorul bilic la Wikidata">d)} Jair^⁠(d) au controlat cele treizeci de orașe din Galaad (Judecători 10:4), și în Prima carte de cronici, Segub controla douăzeci și trei de orașe din Galaad (1 Cronici 2:21–22). A fost mărginită la nord de Bashan, iar la sud de Moab și Amon (Geneza 31:21 KJV:; Deuteronomul 3:12–17).

Galaad în jurul râului Zarqa, râul biblic Yabok

Abarim, Pisgah, Nebo și Peor sunt munții săi menționați în Scriptură.

„Galaad” menționat în Cartea Osea se poate referi la orașele Ramoth-Galaad, Jabesh-Galaad, sau la întreaga regiune Galaad; „Galaadul este o cetate de răufăcători, plină de urme de sânge.”^[7].

Regatele Amon și Moab s-au extins uneori pentru a include sudul Galaadului. Regele David a fugit la Mahanaim^⁠(d) în Galaad în timpul rebeliunii lui Avesalom. Galaad este menționat mai târziu ca locul de origine al profetului Ilie.

Marea Galileii așa cum se vede din Galaad lângă Irbid

Provincia neo-asiriană

Regele Tiglatpalasar al III-lea al Asiriei spune că a înființat provincia Gal'azu (Galaad).

Arabă

Galaad (în arabă جلعاد, Ǧalʻād sau Jalaad) este un termen arab folosit pentru a se referi la pământul muntos care se extinde la nord și la sud de Jabbok. A fost folosit mai general pentru întreaga regiune de la est de râul Iordan. Ea corespunde astăzi părții de nord-vest a Regatului Iordaniei.

Vezi și

• Șibolet