Gao Xingjian

Gao Xingjian (pronunțat [káu ɕĭŋ tɕiɛ̂n], chineză: 高行健, Pinyin: Gāo Xíngjiàn, Wade-Giles: Kao Hsing-chien, n. 4 ianuarie 1940, Ganzhou, Jiangxi, China) este un scriitor, dramaturg și critic francez de origine chineză, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2000.

Medalia Premiului Nobel

Gao Xingjian
Date personale
Născut	4 ianuarie 1940 Ganzhou, Jiangxi, China
Cetățenie	Republica Populară Chineză  Franța
Ocupație	poet, prozator, dramaturg
Limbi vorbite	limba franceză[1] chineză[1][2]
Partid politic	Partidul Comunist Chinez
Studii	Școala de Afaceri Internaționale BFSU[*]​ Nanjing Jinling High School[*][[Nanjing Jinling High School (high school in Nanjing, China)|​]]
Activitatea literară
Limbi	chineză
Specie literară	poezie, proză, dramaturgie
Opere semnificative	The Other Shore[*][[The Other Shore |​]] Soul Mountain[*][[Soul Mountain |​]]
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură[3][4] honorary doctor of the Chinese University of Hong Kong[*][[honorary doctor of the Chinese University of Hong Kong |​]] Comandor al Legiunii de Onoare[*]​[5] doctorat honoris causa de l'université d'Aix-Marseille-I[*][[doctorat honoris causa de l'université d'Aix-Marseille-I |​]][6]
Premiul Nobel pentru Literatură, 2000
Modifică date / text

Acesta este un nume chinez. Numele de familie este Gao

Biografie

Gao Xingjian este născut în Ganzhou (provincia Jiangxi), în estul Chinei la 4 ianuarie 1940. Tatăl său era un funcționar bancar, mama lui o actriță amatoare. Din copilărie mama sa i-a trezit interesul său pentru teatru și scris. În 1962, a absolvit, în franceză, Institutul de Limbi Străine din Beijing.

În timpul Revoluției Culturale (1966-1976) a fost trimis într-un lagăr pentru reeducare. Ulterior a fost trimis într-un sat timp de cinci ani să lucreze în agricultură, unde a putut să-și reia activitatea secretă. În țara sa natală, avangardismul operei sale și libertatea sa de gândire și exprimare i-au atras animozitatea Partidului Comunist Chinez, el petrecând aproape 6 ani în taberele de reeducare în perioada Revoluției Culturale.

În 1985 a primit o bursă DAAD pentru o vizită de muncă de un an la Berlin și l-a cunoscut pe colecționarul de artă Franz Armin Morat. În 1987, constrâns la exil, Gao Xingjian s-a mutat prin Freiburg la Paris. După suprimarea sângeroasă a mișcării studenților chinezi, la începutul lunii mai 1989, în Piața Tian'anmen din Beijing, el a criticat masacrul la televiziunea franceză. A renunțat la Partidul Comunist Chinez (PCC) după 27 de ani și a renunțat la pașaportul său chinez. El a primit azil politic la cererea sa. La Paris, și-a câștigat viața pictând. Gao este cetățean francez din 1998.

Premiului Nobel

Premiul Nobel a venit ca o surpriză pentru multe părți, nu în ultimul rând pentru Gao însuși. Din China s-a susținut, că Gao nu joacă niciun rol în scena literară chineză și că este absolut necunoscut în patria sa; mai degrabă s-ar fi distins unui chinez care trăiește în China. A devenit non-persoană.

Traducătorul suedez al lui Gao, Göran Malmqvist, este membru al Academiei Suedeze, care acordă premiul Nobel. Cu zece zile înainte de ceremonia Premiului Nobel, Gao și-a schimbat editorul suedez - de la Forum la Atlantis. Editura Atlantis aparține unui prieten al lui Malmqvist și în rapoartele mass-media s-a speculat că Malmqvist a anticipat informații despre viitoarea ceremonie de premiere.

Opere (selecție)

• chineză: 車站; pinyin: Chēzhàn Bus Stop, Theaterstück, UA: 1983 in Peking
• chineză: 一個人的聖經; pinyin: Yīgè rén de shèngjīng, Cartea unui om singur, 1999;
• chineză: 靈山; pinyin: Língshān Muntele sufletului
• chineză: 給我老爺買魚竿; pinyin: Gěi Wǒ Lǎoye Mǎi Yúgān O undita pentru bunicul meu;
• chineză: 八月雪; pinyin: Bāyuèxuě doar în limba engleză: Snow in August, 2004, Chinese University Press, Hong Kong, ISBN 978-962-996-068-1

Opere traduse în limba română

• 2017: O undiță pentru bunicul meu, Editura Polirom, traducere de Irina Ivascu, ISBN 978-973-467-021-5

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gao Xingjian

• de Gao Xingjian în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei
• Povestirea ca șansă de supraviețuire, 22 iulie 2010, Rodica Grigore, Ziarul de Duminică