Henry Benedict Stuart

Henry Benedict Stuart (11 martie 1725 – 13 iulie 1807) a fost cardinal romano-catolic și al patrulea (și ultimul) pretendent iacobit la tronul Franței, Angliei, Scoției și Irlandei, din partea dinastiei Stuart. Spre deosebire de tatăl său, James Francis Edward Stuart, și fratele său, Charles Edward Stuart, Henry nu a făcut nici un efort să capete la loc tronul. După decesul lui Charles în ianuarie 1788, papalitatea nu l-a recunoscut pe Henry ca fiind conducătorul Angliei, Scoției și Irlandei, însă se referea la el numindu-l "Cardinalul Duce de York".^[5]

Henry Benedict Stuart
Henry Benedict Stuart, "Cardinalul-Duce de York"
Date personale
Nume la naștere	Henry Benedict Maria Clement Thomas Francis Xavier Stuart
Născut	11 martie 1725(1725-03-11) Roma
Decedat	13 iulie 1807 (82 de ani) Frascati, Roma
Înmormântat	Biserica Sf. Petru, Vatican
Părinți	James Francis Edward Stuart Maria Clementina Sobieska
Frați și surori	Charles Edward Stuart[1]
Religie	Biserica Catolică[2]
Ocupație	preot catolic diacon catolic[*]​ episcop catolic[*]​
Limbi vorbite	limba engleză[3] limba italiană
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce de York (6 martie 1725–13 iulie 1807)[4]
Familie nobiliară	Casa Stuart
Pretendent iacobit
Domnie	31 ianuarie 1788 – 13 iulie 1807
Predecesor	Carol al III-lea
Succesor	Carol al IV-lea
Modifică date / text

Și-a petrecut viața în Statele Papale și a avut o carieră lungă în clerul Bisericii Romano-Catolice; a devenit decan al Colegiului Cardinalilor și cardinal-episcop de Ostia și Velletri.

În tinerețe, a fost făcut de tatăl său Duce de York (în nobilimea iacobită) și acesta este titlul sub care a fost cel mai cunoscut. După decesul fratelui său în 1788, Henry a devenit cunoscut de către iacobiți ca regele Henric al IX-lea al Angliei și al Irlandei și Henric I al Scoției.