Howard Fast

Howard Melvin Fast (n. 11 noiembrie 1914 – d. 12 martie 2003) a fost un scriitor și scriitor pentru televiziune american. Romanele sale au accente umanitare evocând pagini din istoria SUA, cum ar fi: lupta pentru libertate a amerindienilor, Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii, revolta Hasmoneilor din Iudeea etc

Howard Fast
Date personale
Nume la naștere	Howard Melvin Fast
Născut	11 noiembrie 1914[1][2][3][4][5] New York City, New York, SUA[6]
Decedat	12 martie 2003 (88 de ani)[1][2][3][4][5] Old Greenwich⁠(d), Greenwich, Connecticut, SUA
Frați și surori	Julius Fast[*][[Julius Fast (scriitor american)|​]]
Copii	Jonathan Fast[*][[Jonathan Fast (scriitor american)|​]]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii[7]
Ocupație	scriitor, scriitor pentru televiziune
Limbi vorbite	limba engleză[2][8]
Pseudonim	E.V. Cunningham
Activitatea literară
Activ ca scriitor	secolul XX
Limbi	limba engleză
Subiecte	istoria SUA
Specie literară	roman
Note
Premii	mejdunarodnaia Stalinskaia premia «Za ukreplenie mira mejdu narodami»[*][[mejdunarodnaia Stalinskaia premia «Za ukreplenie mira mejdu narodami» (international Peace Prize)|​]] Grand prix de littérature policière[*]​[9]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Biografie

Fast s-a născut la New York City. Mama sa, Ida (născută Miller), a fost o imigrantă evreică britanică, iar tatăl său, Barney Fast, a fost un imigrant evreu din Ucraina care și-a prescurtat numele din Fastovski (nume provenit de la orașul Fastiv) la sosirea în America. Când mama sa a murit în 1923 și tatăl său a devenit șomer, fratele cel mic al lui Howard, Julius, s-a mutat la rude, în timp ce el și fratele său mai mare, Jerome, vindeau ziare. Howard a explicat iubirea sa de lectură din copilărie unei slujbe cu jumătate de normă la Biblioteca Publică din New York.

Fast a început să scrie de la o vârstă fragedă. În timp ce făcea autostopul și călătorea cu trenul prin țară pentru a găsi locuri de muncă ocazionale, a scris primul său roman, „Două văi”, publicat în 1933, când avea 18 ani. Prima sa scriere populară a fost „Cetățeanul Tom Paine”, o relatare fictivă a vieții lui Thomas Paine. Întotdeauna interesat de istoria americană, Fast a scris și „Ultima frontieră” (despre încercarea indienilor Cheyenne de a se întoarce în țara lor natală, (care a inspirat filmul din 1964 Cheyenne Autumn - „Toamna Cheyenilor”)^[10] și „Drumul libertății” (despre viața foștilor sclavi în timpul Reconstrucției).

În vremea celui de-Al Doilea Război Mondial Fast și-a lucrat la Biroul de Informații de Război al Statelor Unite la Washington, scriind pentru postul de radio Vocea Americii. În 1943 a demisionat pentru a fi corespondent de război al magazinelor Esquire și Coronet. În același an s-a înscris în Partidul Comunist din SUA, dupa exemplul prietenului său Dashiel Hammett. La sfârșitul războiului a sprijinit candidatura la presedinție a lui Henry Wallace, a devenit unul din fondatorii Mișcării Mondiale pentru Pace, patronate de Uniunea Sovietică și s-a opus Războiului din Coreea. În 1950, a fost chemat în fața Comisiei Camerei Reprezentanților pentru Activități Neamericane; În mărturia sa, a refuzat să dezvăluie numele contributorilor la un fond pentru un cămin pentru orfanii veteranilor americani ai Războiului Civil Spaniol (unul dintre contribuabili a fost însăși Eleanor Roosevelt) și a fost condamnat la trei luni de închisoare pentru ultragiarea Congresului.^[11]

În timp ce se afla la Închisoarea Federală Mill Point, Fast a început să scrie cea mai renumită scriere a sa, Spartacus, un roman despre o revoltă în rândul sclavilor romani.^[11] Aflându-se pe lista neagră a editurilor importante, după eliberarea sa din închisoare, Fast a fost nevoit să publice romanul pe socoteala sa. A fost un succes, având șapte tipăriri în primele patru luni de la publicare. (Conform memoriilor lui Fast, au fost tipărite 50.000 de exemplare, dintre care 48.000 au fost vândute.) În 1952, Fast a candidat pentru Congres pe lista Partidului Laburist American. În anii 1950, a lucrat și pentru ziarul comunist Daily Worker. În 1953, a fost distins în Uniunea Sovietică cu Premiul Stalin pentru Întărirea Păcii între Popoare. Mai târziu în acel deceniu, Fast a părăsit Partidul sub impresia raportului lui Nikita Hrușciov „Despre cultul personalității și consecințele sale” la sesiunea cu ușile închise a celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din februarie 1956, în care acesta a denunțat crimele din timpul lui Stalin,[4] precum și sub impresia intervenției militare sovietice din noiembrie 1956 pentru a suprima Revoluția Maghiară. În lucrarea sa autobiografică intitulată „Dumnezeul gol: Scriitorul și Partidul Comunist”, publicată în 1957, și-a expus deziluziiile și și-a făcut mustrări de conștiință în legătură cu activitatea comunistă. Despre incercarile sale din viata politica a scris in cartea de amintiri „Memoriile unui roșu”.

Viața privată

Fast a fost căsătorit de două ori. Cu prima soție, Bette Cohen, s-a cununat la 6 iunie 1937. Copiii lor sunt Jonathan si Rachel. Bette a murit în 1994. În timpul anilor 1950 Fast a avut o relație extraconjugală cu Isabel (Dowden) Johnson, cea dintâi soție a lui Lester Cole și ultima soție a lui Alger Hiss. În 1999 s-a căsătorit cu Mercedes O'Connor, care avea trei fii dintr-altă căsătorie. Fiul lui Fast, Jonathan Fast, el însuși scriitor,a fost însurat cu romanciera Erica Jong. Fiica lor este scriitoarea Mollu Jong-Fast. Si fratele mai mic al lui Howard Fast, Julius, a fost scriitor.

Fast a murit la 88 ani, în 2003 la domiciliul său din Old Greenwich, Connecticut.

Premii și omagii

• 1953 - Premiul internațional Stalin pentru întărirea păcii între popoare (U.R.S.S)
• 1973 - Marele premiu pentru literatura polițistă (Franța)

Opera

• 1941: Ultimul hotar ("The Last Frontier")
• 1943: Cetățeanul Tom Paine ("Citizen Tom Paine")
• 1948: Frații mei glorioși („My Glorious Brothers”)
• 1952: Spartacus
• 1960: Sylvia
• 1961: Hotarul de mâine ("The Edge of Tomorrow")
• 1969: Asasinul care nu mai voia să ucidă ("The Assassin who Gave up His Gun")
• 1970: Generalul a ucis un înger. Noi povestiri fantastice ("The General Zapped an Angel. New Stories of Fantasy and Science Fiction")
• 1973: Milly