Unealtă

O unealtă este un obiect care poate extinde capacitatea unui individ de a modifica caracteristicile mediului înconjurător sau de a-l ajuta să îndeplinească o anumită sarcină. În mod general se referă la obiecte solide, nebiologice, acționate manual, cu un singur scop general, cărora le lipsesc funcții multiple, spre deosebire de mașini sau computere. Deși ființele umane sunt proporțional cele mai active din regnul animal la utilizarea și fabricarea uneltelor – deoarece utilizarea uneltelor de piatră datează de sute de milenii – și în utilizarea uneltelor pentru a fabrica alte unelte, multe animale au demonstrat utilizarea uneltelor în ambele cazuri.

Unelte de tâmplărie recuperate din epava navei Mary Rose, o navă cu pânze din secolul al XVI-lea — de sus: un ciocan, o bridă și o rindea, mânerele unui spiral și ale unui burghiu, posibil mânerul unui ciocan și o riglă.

Primele unelte umane, fabricate din materiale precum piatră, os și lemn, erau folosite pentru prepararea hranei, vânătoare, fabricarea armelor și prelucrarea materialelor pentru producerea de îmbrăcăminte și artefacte. Erau folosite în meșteșuguri utile, cum ar fi olăritul, construcția de locuințe, afaceri, infrastructură și transport. Dezvoltarea prelucrării metalelor a făcut posibile tipuri suplimentare de unelte. Valorificarea surselor de energie, cum ar fi forța animală, a vântului sau a aburului, a permis ca uneltele din ce în ce mai complexe, să producă o gamă și mai largă de articole. Revoluția Industrială a marcat un punct de inflexiune în utilizarea uneltelor. Introducerea automatizării pe scară largă în secolele al XIX-lea și al XX-lea a permis mașinilor-unelte să funcționeze cu o supraveghere umană minimă, crescând și mai mult productivitatea muncii.

Tipuri

Uneltele pot fi clasificate în funcție de funcțiile lor de bază:

• Uneltele tăietoare cu muchii ascuțite, cum ar fi cuțitul, secera, coasa, toporul și securea, sunt unelte în formă de pană care produc o forță de forfecare de-a lungul unei fețe înguste. În mod ideal, muchia uneltei trebuie să fie mai dură decât materialul tăiat, altfel lama se va toci în urma utilizării repetate. Dar chiar și uneltele rezistente vor necesita ascuțire periodică, care este procesul de îndepărtare a uzurii prin deformare de pe tăiș. Alt exemplu de unealtă tăietoare este dalta^[1] și burghiele.^[2]
• Uneltele mobile mișcă obiecte mari și mici. Multe sunt pârghii care oferă utilizatorului un avantaj mecanic. Exemple de unelte care concentrează forța sunt ciocanul care mișcă un cui sau barosul care înfige un țăruș. Acestea funcționează prin aplicarea unui șoc pe o suprafață. În cazul șurubelniței, rotația este determinată de un moment. Prin contrast, o nicovală concentrează forța asupra unui obiect lovit cu ciocanul, împiedicându-l să se îndepărteze atunci când este lovit. Instrumentele de scris lasă o urmă pe o suprafață. Prinderea și răsucirea piulițelor și șuruburilor cu un clește, o mănușă, o cheie etc. mișcă, de asemenea, obiecte prin aplicarea unui cuplu (moment de rotație).^[3]
• Unelte care produc schimbări chimice, inclusiv creșterea temperaturii și aprinderea, cum ar fi brichetele și lămpile de lipit.
• Unelte de ghidare, măsurare și percepție cum ar fi rigla, ochelarii, echerul, sau dispozitive și instrumente ca senzorii, teodolitul, microscopul, monitorul, ceasul.
• Unelte de modelare, cum ar fi matrițe, dispozitive de modelare, mistrii.
• Unelte de îmbinare, cum ar fi cele pentru sudare, ciocane și pistoale de lipit, pistoale de nituit, pistoale de introdus cuie.
• Instrumente de manipulare a informațiilor și datelor, cum ar fi telefonul, calculatorul de buzunar.