Ion Dumitrescu (compozitor)

Ion Dumitrescu (n. 2 iunie 1913, Oteșani, România – d. 6 septembrie 1996, București, România) a fost un compozitor român de muzică cultă. Face parte din familia muzicală Dumitrescu.

Ion Dumitrescu (compozitor)
Date personale
Născut	2 iunie 1913[1] Oteșani, România
Decedat	6 septembrie 1996 (83 de ani)[2] București, România
Copii	Ilinca Dumitrescu
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Biografie

Compozitor și profesor Ion Dumitrescu a început studiile muzicale la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1925 – 1933), cu Alecu Popescu (muzica vocală), Emil Ștefănescu (vioară), Ion Mardare (psaltichie), continuându-le la Conservatorul din București (1933 – 1940), cu Faust Nicolescu (teorie – solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie – contrapunct), Mihail Jora , Dimitrie Cuclin (forme muzicale, estetica, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), George Breazul (enciclopedia si pedagogia muzicii), Ionel Perlea (dirijat orchestra), Silvio Florescu (vioara, viola). S-a perfecționat cu Mihail Jora (compoziție, contrapunct, fuga).

A scris eseuri; studii, articole, cronici în „Muzica”, Studii de Muzicologie, “Enesciana”, “Contemporanul”, “Scânteia”, “România Literară” “Revue Roumaine”, “Drum Nou” (Brașov) etc.

A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale (București – 1958,1961, 1964, 1967, 1970, 1973, 1976, Paris – 1971, Versailles – 1972).

A susținut prelegeri, conferințe, concerte – lecție, comunicări științifice, emisiuni de radio si televiziune. A cules, a notat și a prelucrat folclor.

A făcut parte din numeroase consilii artistice si științifice, comisii de învățământ artistic superior, comitete de îndrumare artistică, colegii redacționale.

A desfășurat o susținută și multilaterală activitate de organizare a Uniunii Compozitorilor și filialelor din țară a Editurii Muzicale și Tipografiei Muzicale din Bucuresti, a Magazinului Muzica din București a atelierului de Grafică Muzicală etc.

Funcții

• Profesor de muzică la Liceul „Gheorghe Lazar”, „Sfântul Gheorghe” și „Matei Basarab” din București (1938 – 1940),
• Profesor de teorie – solfegiu la Academia de Muzică Religioasă din București (1939 – 1940);
• Dirijor și compozitor la Teatrul Național din București (1940 – 1947);
• Profesor de armonie la Liceul Militar Muzical din București (1940 – 1944),
• Profesor de teorie – solfegiu (1944-1948), armonie (1948 – 1979), decan la Facultatea de Compoziție (1951 – 1952)
• Profesor șef de catedra – armonie, contrapunct – forme – compoziție (1956 – 1979) la Conservatorul din București,
• Profesor de teorie – solfegiu si armonie la Conservatorul de Jazz din București (1946 – 1947)
• Secretar (1954 – 1956), prim secretar (1956 – 1963) si președinte (1963 – 1977) la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

Premii și distincții

Premii

• Premiul de Stat al Republicii Populare Române pentru lucrările de o deosebită valoare efectuate în anul 1949 în domeniul Muzicii, clasa II-a (8 martie 1951), „pentru Simfonia I-a”^[3]

Distincții

• titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă (26 august 1954) „pentru merite excepționale în domeniul dezvoltării artei”^[4]
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”^[5]
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea literară, artistică și de răspîndire a culturii naționale, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”^[6]
• Ordinul „23 August” clasa I (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”^[7]
• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I (19 iunie 1973) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul creației muzicale, [...] cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani”^[8]

A fost distins cu Premiul de compoziție „Paul Ciuntu” (1940), Premiul de Stat (1949, 1954), a primit Premiul Academiei Române (1957), titlul de Profesor Universitar Emerit (1970), titlul de membru corespondent la “Institut de France” – “Academie de Beaux Arts” din Paris (1977) și al “Academiei Tiberină” din Roma (1981), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Creația muzicală

În domeniul compoziției, Ion Dumitrescu a avut o activitate impresionantă, abordând aproape toate genurile.

Muzică de teatru

• „Hamlet”,
• „Noaptea Regilor”,
• „Regele Lear”- W. Shakespeare;
• „Vlaicu Vodă” – A. Davila;
• „Lucreția Borgia” – V. Hugo;
• “Madame Bovary” – G. Flaubert – Gaston Baty;
• “Astă seară se joacă fără piesa” - L . Pirandello;
• „Don Juan”,
• „Burghezul gentilom”,
• „Școala femeilor” – Molierre;
• „Cezar si Cleopatra” – G. B. Show;
• „Mincinosul” – Goldoni;
• „Unchiașul Sărăcilă ” – Macedonski;
• „Corsarul ” – M. Achard;
• „Ifigenia in Taurida” – Goethe;
• „Don Carlos” – F. Schiller;
• „Coana Chirita” – T. Musatescu;
• „Luceafarul ” – M. Eminescu;
• “Oedip Rege” – Sofocle, (etc.)

Muzică simfonică (vor fi enumerate in ordinea in care au fost scrise):

• Suita nr. 1 pentru orchestră,
• Suita nr. 2 pentru orchestră,
• Două piese pentru orchestră: Cântec și dans;
• Poem pentru violoncel și orchestră,
• Suita nr. 3 pentru orchestră,
• Simfonia I în Fa major,
• Preludiu Simfonic,
• Concert pentru orchestra de coarde,
• Suita Simfonica “Muntele Retezat” (1956),
• Simfonietta în Re major.

Muzică de film

• „Grădinile Capitalei” (1942 – regia Paul Călinescu)
• „Pădurea Îndrăgostiților” (1947 – regia Jean Mihail),
• „În sat la noi” (1953 – regia Victor Iliu),
• „Nepoții gornistului” (1953 – regia Dinu Negreanu),
• „Brigada lui Ionuț” (1954 – regia Jean Mihail),
• „Desfășurarea” (1955 – regia Paul Călinescu),
• „Muntele Retezat” (1956 – regia Paul Călinescu)

Muzică de cameră

• Sonata în La major pentru pian,
• Suita în stil vechi pentru violă și pian,
• Sonatina pentru pian,
• Două piese pentru pian (Ursul, Căprița),
• Cvartet de coarde nr. 1 in Do major.

Muzică corală

• „Mărăcinul ” pentru cor mixt,
• „Cântece și coruri”,
• „Cântece pentru pionieri si școlari”,
• „Cântec de excursie”,
• „Cântece pentru copii” pentru voci egale.

Muzică vocală

• "Patru cântece pentru voce și pian" (1940), versuri de Octavian Goga, Alfred Moșoiu, A. Mândru, C. Sminel
• "Zece cântece aromânești opentru voce și pian" (1943), versuri populare din colecția Caranica^[9]

Familie

A se vedea și articolele

• Ilinca Dumitrescu ^[10]
• Dumitrescu (familie muzicală)
• Gheorghe Dumitrescu
• Tudor Dumitrescu