Iustinian Chira

Iustinian (Ioan) Chira (n. 28 mai 1921, Plopiș, România – d. 30 octombrie 2016, Baia Mare, România) a fost un episcop român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.^[4]

Iustinian Chira
Date personale
Nume la naștere	Ioan Chira
Născut	28 mai 1921[1] Plopiș, România
Decedat	30 octombrie 2016 (95 de ani)[2][3][1] Baia Mare, România
Cetățenie	România
Religie	Biserica Ortodoxă Română
Limbi vorbite	limba română
Funcția episcopală
Sediul	Baia Mare
Titlul	Arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului
Perioada	27 septembrie 1990 - 30 octombrie 2016
Predecesor	-
Succesor	Iustin Hodea
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală	9 septembrie 1973
Episcop consacrator	Antonie Plămădeală
Titluri precedente	Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (9 septembrie 1973 - 11 noiembrie 1990)
Modifică date / text

Biografie

În anul 1941 Ioan Chira a intrat ca frate la Mănăstirea Rohia, unde în anul 1942 a fost tuns în monahism, sub numele de Iustinian. Tot în 1942 a fost hirotonit ierodiacon, apoi, în 1943, ieromonah (preot-călugăr). A devenit stareț al acelei mănăstiri în perioada 1944 - 1973, unde a desfășurat o apreciabilă activitate gospodărească și pastorală. În 1948 a fost ridicat la treapta de protosinghel, iar în 1967, ca arhimandrit.

Studiile și le-a făcut Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj și apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde a obținut licența.

La 11 iunie 1973, Sf. Sinod l-a ales episcop-vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu titlul Maramureșanu, hirotonirea sa episcopală având loc în data de 9 septembrie al aceluiaș an.

În contextul refacerii ierarhiei Bisericii Române Unite (relegalizată în decembrie 1989), pentru vechea eparhie unită a Maramureșului fiind consacrat episcopul Lucian Mureșan, în cadrul unei ceremonii desfășurate pe stadionul din Baia Mare, în 27 mai 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis astfel, pe data de 9 iunie 1990, numirea lui episcopului-vicar Iustinian Chira ca locțiitor al arhiepiscopului Teofil Herineanu al Clujului, stabilindu-i reședința la Baia Mare.

În data de 27 septembrie 1990 Sfântul Sinod a reînființat Episcopia Maramureșului și Sătmarului și l-a numit episcop eparhiot pe Iustinian Chira. Alegerea a fost recunoscută de președintele Ion Iliescu prin decretul nr. 53 din data de 7 noiembrie 1990, publicat în Monitorul Oficial al României din 9 noiembrie 1990.^[5]

Instalarea sa în funcție a avut loc în data de 11 noiembrie 1990 în vechea Catedrală Greco-Catolică "Adormirea Maicii Domnului" din Baia Mare.

În noua sa slujire arhierească, a înființat un seminar teologic în Baia Mare și a inițiat publicația eparhială Graiul Bisericii Noastre.

Activitatea de 37 de ani de slujire a episcopului Justinian Chira a fost răsplătită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a decis să i se acorde titlul de arhiepiscop (onorific) al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, la data de 13 decembrie 2009.^{[necesită citare]}

Arhiepiscopul Iustinian Chira a încetat din viață la vârsta de 95 de ani. Mormântul ierarhuluii se află la Mănăstirea Rohia, așezământ monahal pe carel l-a păstorit timp de aproape 30 de ani.

Distincții

• Arhiepiscop Onorific: acordat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, 2009
• Steaua României: acordată de Președinția României, 2011
• Titlul de Omul Anului 2009: oferit de Consiliul Județean Maramureș
• Cetățean de onoare al peste 40 de orașe din cuprinsul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului

Publicații

Numeroase articole și predici în:

• „Viața Creștină” și „Renașterea” de la Cluj
• „Telegraful Român”, „Mitropolia Ardealului” și „Îndrumătorul Bisericesc” de la Sibiu
• „ Îndrumătorul Pastoral” de la Alba Iulia
• din 1978 până în 1989 s-a ocupat cu redactarea „Îndrumătorului Bisericesc” de la Cluj.
• o parte din articole au fost strânse în volumul Darurile Bisericii, Cluj-Napoca, 1983, 255 p.