Ivan Bunin

Ivan Alexeievici Bunin (în rusă Иван Алексеевич Бунин; n. 22 octombrie 1870, Voronej, Imperiul Rus – d. 8 noiembrie 1953, Paris, Île-de-France, Franța) a fost primul scriitor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1933.

Ivan Alexeievici Bunin
Ivan Alekseievici Bunin
Date personale
Născut	22 octombrie 1870[1][2] Voronej, Imperiul Rus[3][4][1]
Decedat	8 noiembrie 1953 (83 de ani)[5][6][7][3][2] Paris, Île-de-France, Franța[3][4][1]
Înmormântat	cimetière russe de Sainte-Geneviève-des-Bois[*][[cimetière russe de Sainte-Geneviève-des-Bois (cemetery located in Essonne, in France)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Frați și surori	Bunin, Iuli Alekseevici[*][[Bunin, Iuli Alekseevici |​]]
Căsătorit cu	Anna Tsakni[*][[Anna Tsakni |​]] (septembrie 1898–) Vera Nikolaevna Muromțeva-Bunina[*][[Vera Nikolaevna Muromțeva-Bunina (scriitoare franceză)|​]] (din 1922)
Cetățenie	Imperiul Rus (–)  Franța (–)[8]
Ocupație	poet, romancier
Limbi vorbite	limba rusă[7][9]
Activitatea literară
Limbi	limba rusă
Specie literară	poezie, roman, povestiri
Opere semnificative	Derevnea[*][[Derevnea |​]] Tiomnîe allei[*][[Tiomnîe allei |​]] Jizn Arsenieva[*][[Jizn Arsenieva |​]] Gospodin iz San-Franțisko[*][[Gospodin iz San-Franțisko |​]]
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură[10][11] Pușkinskaia premia[*][[Pușkinskaia premia (Russian literary award)|​]]
Premiul Nobel pentru Literatură, 1933
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Medalia Premiului Nobel

Motivația Juriului Nobel

"pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice"^[12]

Biografie

S-a născut la Voronej, la 10(22) octombrie 1870, într-o veche familie de nobili scăpătați. Copilăria și-a petrecut-o pe domeniul familial, în gubernia Orlovsk, într-o "mare de grâne, iarbă și flori", "în cea mai adâncă liniște a câmpiei".

În anul 1881 a fost înscris la gimnaziu, dar, fără a termina cele patru clase, a continuat instruirea sub îndrumarea fratelui său mai mare. Sărăcia, care a atins și conacul, l-a obligat să părăsească în anul 1889 cuibul familial.

A lucrat în calitate de corector, statistician, bibliotecar, la diferite ziare. În anul 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. A continuat și după aceea să cânte frumusețile naturii, cu simțul rafinat al omului format la țară.

Obține "Premiul Pușkin" pentru culegerea "Cad frunzele" (1901) - exemplu de perfecționare a formei poetice clasice, proprie marilor maeștri din secolul al XIX-lea. Publică și nuvele timpurii, despre satul sărăcit și conacele decăzute. Face cunoștință cu Gorki care îl susține în încercarea de a colabora cu Editura "Znanie". În povestirile lui se accentuează problematica socială. Crește totodată măiestria sa artistică. "... a început să scrie așa o proză - notează Gorki - încât dacă se va spune despre el că e cel mai bun stilist al contemporaneității - nu va fi nici o exagerare". Multe dintre scrierile sale înfățișează destrămarea Rusiei patriarhale, moșierești și țărănești, în condițiile dezvoltării relațiilor capitaliste.

Opera

Versuri

• Pod otkrîtîm nebom (Sub cerul liber) (1898)
• Listopad (Cad frunzele) (1901)

Proză

• Pereval (Valea) (1892 -1898)
• Tanika (1892)
• Vesti s rodinî (Vești de-acasă) (1893)
• Epitafia (Epitaful) (1900)
• Tuman (Ceața) (1901)
• Nadejda (Speranța) (1902)
• Derevnia (Satul) (1910)
• Poslednee svidanie(Ultima Întâlnire) (1913)
• Pri doroge (Casa de la drum) (1913)
• Ciașka jizni (Cupa vieții) (1913)
• Grammatika liubov (Gramatica iubirii) (1915)
• Sîn(Fiul) (1916)
• Mitina liubov (Dragostea lui Mitia) (1924)
• Solnecinîi udar (Insolație) (1925)
• Delo korneta Elaghina (Procesul sublocotenentului Elaghin) (1925)
• Natalie (1941)
• Holodnaia osen (Toamnă rece) (1944)
• Tiomnîe allei (Alei întunecate) (1937 - 1944)
• Jizn Arsenieva (Viața lui Arseniev) (1930)