Jacques Perrin

actor, realizator de documentare și producător de film francez From Wikipedia, the free encyclopedia

Jacques Perrin
Remove ads

Jacques Perrin (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un actor, realizator de documentare și producător francez. A devenit cunoscut pentru filme precum Z, Cinema Paradiso și Copiii lui Monsieur Mathieu. Ca proprietar al Galatée Films, a produs lungmetraje și documentare premiate despre natură.[10]

Nu confundați cu Francis Perrin.
Mai multe informații Date personale, Nume la naștere ...

Activ în lumea cinematografiei franceze de mai bine de șapte decenii, și-a început cariera ca figurant în Porțile nopții de Marcel Carné, în 1946. Ultimul mare actor al epocii clasice[11], a devenit rapid unul dintre chipurile esențiale din noul val francez alături de actori model ai vremii precum Jean-Paul Belmondo, Jean-Claude Brialy, Jean-Pierre Léaud și Michel Piccoli. Artist complet, nu a încetat niciodată să combine diferite genuri, de la muzicaluri la filme istorice, filme de război, drame sociale și documentare.

Ca actor a câștigat Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul de la Veneția în 1966 pentru Un uomo a metà. În calitate de producător, a câștigat trei premii César în 1997 și 2011 pentru două filme documentare: Microcosmos: The People of Grass și Oceane.

Remove ads

Biografie

Jacques André Perrin Simonet s-a născut sub numele Jacques André Simonet la 13 iulie 1941 la Arondismentul 14 din Paris[2,3,4]. Este fiul actriței Marie Perrin[5] (al cărei nume de familie l-a adoptat ca nume de scenă) și al lui Alexandre Simonet, regizor la Comédie-Française apoi sufleor la Théâtre national populaire al lui Jean Vilar.

Din 1958, Perrin a studiat actoria la Conservatoire national supérieur d'art dramatique.[12] După ce a devenit tânăr actor căutat la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, Jacques Perrin și-a făcut un renume în cinematografia de artă. La acea vreme a fost văzut mai ales în filme italiene: Fata cu valiza (1961) alături de Claudia Cardinale și Cronica de familie (1962) cu Marcello Mastroianni. Prima sa colaborare cu Costa-Gavras a fost Compartimentul ucigașilor din 1965.

Filmografia sa include unele dintre cele mai mari succese ale cinematografiei franceze: Adevărul (1960), Cronica de familie (1962), Domnișoarele din Rochefort (1967), Piele de măgar (1970), O onoare de căpitan (1982), Cinema Paradiso (1989), Frăția lupilor (2001) și Copiii lui Monsieur Mathieu (2004). A filmat sub conducerea celor mai mari realizatori ai timpului său: Marcel Carné, Pierre Schoendoerffer, Costa-Gavras, Henri G. Clouzot, Jacques Demy, Marcel Camus, Christophe Barratier, Christophe Gans, Agnès Varda și Valerio Zurlini.

La sfârșitul anilor 1960, Perrin și-a fondat propria companie de producție, Reggane Films. Contextul înființării a fost filmările thriller-ului politic Z al lui Costa-Gavras, care s-a bazat pe faptele adevărate ale unei lovituri de stat militare în Grecia. Deoarece nicio companie de producție nu a vrut să preia materialul brizant, Perrin a fondat rapid compania de producție ca unul dintre actorii principali ai filmului, care mai târziu a făcut multe filme politice de stânga și de critică socială. Ca actor și producător, a lucrat în Casă, dulce casă (1973), filmul lui Benoît Lamy despre o revoltă într-o casă de bătrâni. Filmul, în care Perrin ca asistent social și Claude Jade ca asistentă medicală au fost singurii tineri protagoniști, a câștigat 14 premii internaționale. Inspirat de acest succes, Perrin a lucrat ca producător de film. Cântând victoria, pe care l-a produs în 1976, a câștigat, ca înaintea lui Z, Oscarul pentru cel mai bun film în limbă străină în 1977, precum și numeroase alte premii.[13] În 2002 a fost unul dintre producătorii filmului politic episodic 11 settembre 2001 despre atentatele din 11 septembrie. Filmul de aventuri Mia și leul alb, pe care l-a produs, a fost cel mai de succes film francez străin în 2019.[13]

În plus, Perrin a lucrat ca producător și uneori și ca regizor la o serie de filme cu animale și natură de la sfârșitul anilor 1980.[13] Filmul său cu animale Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare (2001), pentru care a observat păsări sălbatice timp de trei ani, a devenit celebru.

Jacques Perrin a fost căsătorit cu Valentine Perrin, cu care a avut doi fii: Maxence Perrin (n. 1995) și Lancelot Perrin. Fiul său dintr-o relație anterioară, Mathieu Simonet, este și actor și regizor. Sora sa Eva Simonet și fiul ei Christophe Barratier sunt, de asemenea, activi în industria filmului. Perrin a fost membru al Académie des Beaux-Arts.[14]

Jacques Perrin a decedat la Paris în 2022, la vârsta de 80 de ani.[15][16] Se odihnește în Cimitirul Père-Lachaise (Diviziunea 44) din Paris.[17]

Remove ads

Filmografie selectivă

Thumb
Împreună cu Claudia Cardinale în filmul Fata cu valiza (1961)
Thumb
Jacques Perrin cu Marcello Mastroianni în Cronica de familie (1962), de Valerio Zurlini

Actor de film

  • 1990 Fuga din paradis (Fuga dal paradiso), regia Ettore Pasculli
  • 1990 Cu toții sunt bine (Stanno tutti bene), regia Giuseppe Tornatore
  • 1990 În numele poporului suveran (In nome del popolo sovrano), regia Luigi Magni
  • 1992 L'ombre, regia Claude Goretta
  • 1993 O tăcere prelungită (Il lungo silenzio), regia Margarethe von Trotta
  • 1993 La corsa dell'innocente, regia Carlo Carlei
  • 1994 C'è Kim Novak al telefono, regia Riki Roseo
  • 1994 Montparnasse-Pondichéry, regia Yves Robert
  • 1996 Tăcerea armelor (Le silence des fusils), regia Arthur Lamothe
  • 1997 Love in Ambush, regia Carl Schultz
  • 1998 Victor Schoelcher, l'abolition, regia Paul Vecchiali

Realizator de documentare

  • 2001 Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare (Le peuple migrateur) - cu Jacques Cluzaud și Michel Debats
  • 2002 L'empire du milieu du sud - cu Eric Deroo
  • 2009 Oceane (Océans) - cu Jacques Cluzaud

Producător

Remove ads

Premii și nominalizări

  • Premiile Oscar
    • 1970 – Nominalizare la cel mai bun film pentru Z
    • 2003 – Nominalizare la cel mai bun documentar pentru Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare
  • Festivalul de la Veneția
    • 1966 – Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină pentru Un uomo a metà
  • Premiile César
    • 1997 – Cel mai bun producător perntru Microcosmos : Le Peuple de l'herbe
    • 2002 – Nominalizare la cel mai bun regizor debutant Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare
    • 2011 – Cel mai bun documentar pentru Oceane
  • Premiile BAFTA
    • 2005 – Nominalizare la cel mai bun actor într-un rol secundar pentru Copiii lui Monsieur Mathieu
  • 2005 Étoiles d'or du cinéma français
    • Étoile d'or du producteur
  • 2007 – Premiul Henri Langlois

Note

Vezi și

Legături externe

Loading related searches...

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads
Remove ads