Jean-Baptiste Lully
From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Jean-Baptiste Lully (născut Giovanni Battista Lulli la 28 noiembrie 1632, Florența – d. 22 martie 1687, Paris) a fost un compozitor de origine italiană, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la curtea regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. În 1661 a devenit cetățean francez. Lully a fost unul dintre puținii oameni de la curtea lui Ludovic care a izbutit să-l impresioneze pe rege. Un pasionat al dansului, regele a făcut din Lully favoritul său și astfel Lully și-a început cariera uriașă în slujba Regelui Soare. Spre sfârșitul vieții, era unicul administrator al tuturor evenimentelor culturale din Franța.
Remove ads
Biografie
Datorita domniei lungi a lui Ludovic al XIV-lea (72 de ani), Lully a trebuit să se adapteze nevoilor regelui și să își axeze repertoriul treptat pe opera și imnuri aduse protectorului său. Perioada muzicii de dans de la curte se încheiase odată cu pierderea interesului lui Ludovic față de dans datorită înaintării în vârstă.
Viața libertină a lui Lully de la curte, bucurându-se de o libertate și autoritate absolută, nu l-a bucurat întotdeauna pe rege, mai ales datorită aventurilor amoroase ale compozitorului.
Lully moare, după o lungă domnie în slujba culturii de la curte, datorită unui accident absurd. Dirijând una din piesele ce slăveau pompos întoarcerea la curte a lui Ludovic, de curând întremat după o lungă convalescență, Lully își străpunge din greșeală laba piciorului drept cu bastonul mare și greu ce ținea ritmul - precursorul baghetei dirijorului de astăzi. Refuzând amputarea degetului cangrenat, Lully a murit la puțin timp după aceea. Comparativ cu poziția și uriașa sa reputație din timpul vieții, numele lui Lully a intrat în scurt timp în obscuritate.
Remove ads
Creații
Primele opere compuse, în perioada când era și violonist:
Vin mai apoi comédies ballets, realizate în colaborare cu Molière:
- Le Mariage forcé, 1664
- L'Amour Médecin, 1665
- Georges Dandin, 1668
- M. de Pourceaugnac, 1669
- Le Bourgeois gentilhomme, 1670
În ultima etapă a vieții sale, compune treisprezece tragedii lirice, majoritatea pe texte de Philippe Quinault:
- Cadmus et Hermione, 1673
- Alceste, 1674
- Thésée, 1675
- Attys, 1676
- Isis, 1677
- Psyché, 1678
- Bellérophon, 1679
- Proserpine, 1680
- Persée, 1682
- Phaëton, 1683
- Amadis, 1684
- Roland, 1685
- Armide, 1686
- Achille y Polyxène, 1687 - incompletă
precum și o pastorală eroică
- Acis et Galatée 1686
Remove ads
Vezi și
Note
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads