Jimmy Kruger

James Thomas Kruger (n. 20 decembrie 1917, Bethlehem, Free State, Africa de Sud – d. 9 mai 1987, Irene, Gauteng, Africa de Sud)^[3][4] a fost un politician galez din Africa de Sud, care a făcut parte din guvernul conservator, susținător al politicii de apartheid, al Partidului Național. A îndeplinit funcția de ministru al justiției și poliției în cabinetul prim-ministrului John Vorster^⁠(d) din 1974 până în 1979 și apoi pe cea de președinte al Senatului Africii de Sud din 1979 până în 1980, când acest corp legislativ a fost desființat.

Jimmy Kruger
Date personale
Poreclă	Jimmy
Născut	20 decembrie 1917[1] Bethlehem, Free State, Africa de Sud
Decedat	9 mai 1987 (69 de ani)[1] Irene, Gauteng, Africa de Sud
Căsătorit cu	Susan Kruger[*]​ (1943–)
Număr de copii	2
Cetățenie	Africa de Sud[2]
Etnie	galezi
Ocupație	politician ministru avocat
Limbi vorbite	limba afrikaans limba engleză
Member of the Parliament of South Africa
Partid politic	Partidul Național[*]​
Alma mater	University of the Witwatersrand[*][[University of the Witwatersrand (public research university in Johannesburg, South Africa)|​]]
Modifică date / text

Tinerețea

Kruger s-a născut în Bethlehem, Orange Free State, Africa de Sud, din părinți galezi și a fost adoptat de părinți din grupul etnic afrikaner.^[5] A urmat studii la un liceu din Ventersdorp și a devenit miner.^[5] S-a calificat apoi ca topograf la o mină de aur din Brakpan, înainte de a susține examenul de topograf minier.^[5] Mai târziu a lucrat ca inginer topograf la Barberton.^[5]

Educația

Kruger a studiat apoi part-time pentru a obține o diplomă de predare a limbii afrikaans la University of South Africa^⁠(d) (UNISA), iar mai târziu a urmat studii de drept la Universitatea Witwatersrand, pe care le-a absolvit cu diplomă de licență în 1954.^[5] A început să profeseze ca avocat în 1955.^[5]

Cariera politică

În 1962 a devenit membru al Consiliului Provincial Transvaal.^[6] A fost candidat al Partidului Național la alegerile parlementare din 1966 și a devenit membru al Adunării Poporului (camera inferioară a Parlamentului Africii de Sud).^[6] În 1972 Kruger a fost numit ministru adjunct al poliției, sănătății și bunăstării.^[6] A fost promovat în 1974 în funcția de ministru al poliției, închisorilor și justiției.^[6] În iunie 1979 a fost ales președinte al Senatului și a îndeplinit această funcție până în decembrie 1980, când Senatul a fost desființat.^[7]

Steve Biko

Kruger a fost responsabil pentru restricționarea activității lui Steve Biko, liderul Mișcării Conștiinței Negre; atunci când Biko a murit în timp ce se afla în custodia poliției, poliția a susținut că Biko a murit, de fapt, în timpul unei greve a foamei.^[8] Această relatare a fost contestată de jurnalistul sud-african alb Donald Woods^⁠(d), care a fost prietenul apropiat al lui Biko.^[9] Răspunsul lui Kruger atunci când a auzit de moartea lui Biko a fost: „Dit laat my koud.” („Mă lasă rece.”).^[10] Kruger a început mai târziu să-și retracteze declarațiile anterioare, susținând în același timp că Biko a fost autorul unor pamflete care cereau „sânge și trupuri pe străzi”.^[11] Woods a fost supus unui control din ce în ce mai strict pentru articolele sale și, în cele din urmă, în urma publicării unui articol în care solicita demisia lui Kruger,^[12] a primit un ordin de restricție la intervenția directă a lui Kruger.^[13] Nu după mult timp, Woods și familia sa au fugit din țară și au trăit în exil în Anglia.^[14]

În urma presiunilor internaționale, guvernul sud-african a ordonat o anchetă care să cerceteze cauza morții lui Biko; magistratul șef a concluzionat că Biko a murit din cauza leziunilor cerebrale cauzate de o lovitură la cap; cu toate acestea, nimeni nu a fost considerat responsabil și nici nu a fost urmărit penal pentru moartea lui Biko.^[15] Chiar și așa, această anchetă a dus la încheierea carierei politice a lui Kruger. Considerând că acțiunile lui au compromis grav credibilitatea țării în străinătate, guvernul sud-african i-a ordonat să-și dea demisia. Kruger a pierdut nu doar postul de ministru, ci și calitatea de membru al partidului de guvernământ, iar în 1982 s-a alăturat Partidului Conservator (de extremă dreaptă) condus de Andries Treurnicht^⁠(d) în semn de protest împotriva reformelor politicii rasiale ale guvernului Botha.^[15] Kruger și-a petrecut restul vieții într-o obscuritate politică.^[16]

Căsătorie

A fost căsătorit cu Susan Kruger după care a fost numit în 1977 feribotul care făcea legătura între continent și insula Robben (Susan Kruger).^[17][18]

Moarte

Jimmy Kruger a murit la casa lui din Irene, după ce a suferit recent o intervenție chirurgicală la inimă.^[7] I-au supraviețuit soția sa, Susanna și cei doi fii, Eugene și Eitel.^[7][4]

Referințe culturale

În filmul Cry Freedom^⁠(d) (1987), care a prezentat lupta împotriva politicii de apartheid a activistului Steve Biko și a jurnalistului Donald Woods, Jimmy Kruger a fost interpretat de actorul englez John Thaw^⁠(d).^[19]

În filmul Goodbye Bafana^⁠(d) (2007), Kruger a fost interpretat de Norman Anstey^⁠(d).^[20]