Larsa

Larsa (logogramă sumeriană : UD.UNUG^KI[1], citește Larsam^ki[2]) a fost un oraș important din anticul Sumer, centrul de cult al zeului soarelui Utu, considerat de unii cercetători ca fiind împărăția Elasar din Geneza 14. Se află la 25 km sud-est de Uruk, Irak, în provincia Dhi Qar, pe malul de est al canalului Shatt-en-Nil lângă așezarea modernă Sankarah.

Larsa
Generalități
Coordonate	31°17′09″N 45°51′13″E ({{PAGENAME}})31.285833333333; 45.853611111111
Istoric
Note sit
Modifică date / text

Mesopotamia Antică
Eufrat – Tigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: Uruk – Ur – Eridu
Kiș – Lagaș – Nippur
Imperiul Akkadian: Akkad
Babilon – Isin – Susa
Asiria: Assur – Ninive
Dur-Șarrukin – Nimrud
Imperiul Babilonian – Caldeea
Elam – Amoriți
Hurieni – Mitanni
Kasiți – Urartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
Sumeriană – Akkadiană
Elamită – Hurriană
Mitologie
Enûma Eliș
Ghilgameș – Marduk – Anunnaki
Artă
Stindardul Urului
Lirele de Ur
Berbecii dintr-un tufiș
Statuia lui Ebih-Il
Ziguratul Urului

Istorie

Larsa, în dreapta jos pe hartă. Prima Dinastie Babiloniană

Orașul exista dinainte de potopul biblic și era deja vechi când Eannatum de Lagaș l-a anexat la imperiul său. Orașul a devenit o forță politică în timpul perioadei Isin-Larsa. După ce a treia dinastie din Ur s-a prăbușit în cca. 1940 î.Hr., Ishbi-Erra, un oficial al lui Ibbi-Sin, ultimul rege al dinastiei, s-a mutat la Isin și a înființat un guvern care se pretindea a fi succesorul dinastiei a treia din Ur. De acolo, noul rege, Ishbi-Erra, a recucerit Ur, precum și orașele Uruk și Lagaș, căruia Larsa îi era supusă. Viitorii conducători din Isin au numit guvernatori care să conducă Lagaș; un astfel de guvernator a fost amoritul Gungunum. El a rupt în cele din urmă legăturile cu Isin și a stabilit o dinastie independentă în Larsa. Pentru a legitima domnia sa și să dea o lovitură contra cetății Isin, Gungunum a capturat orașul Ur. Cum regiunea Larsa era principalul centru de comerț prin Golful Persic, Isin a pierdut o rută comercială extrem de profitabilă, precum și un oraș de o mare semnificație cultică.

Cei doi succesori ai lui Gungunum, Abisare (cca. 1841 - 1830 î.Hr.) și Sumuel (cca. 1830 - 1801 î.Hr.), au luat măsuri pentru a izola Isin complet. După această perioadă, Isin și-a pierdut rapid forța politică și economică.

Larsa a devenit puternică, dar niciodată nu a acumulat un teritoriu prea mare. În perioada sa de maximă putere, sub conducerea regelui Rim-Sin I (cca. 1758 - 1699 î.Hr.), Larsa a controlat doar aproximativ 10-15 alte orașe-state - niciunul lângă teritoriile controlate de alte dinastii din istoria mesopotamiană. Cu toate acestea, proiectele unor uriașe construcții și lucrări agricole pot fi detectate arheologic. După ce Rim-Sin I a fost înfrânt de către Hamurabi din Babilon, Larsa a devenit o locație minoră, deși s-a sugerat că a fost casa primei dinastii babiloniene de Sealand^[3].

Regi babilonieni de Larsa

Rege	Domnie	Comentarii
Emisum	cca. 1940–1912 î.Hr.
Samium	cca. 1912–1877 î.Hr.
Zabaia	cca. 1877–1868 î.Hr.	Fiul lui Samium, Primul inscripție regală
Gungunum	cca. 1868–1841 î.Hr.	Independența dobândită față de Lipit-Eshtar de Isin
Abisare	cca. 1841–1830 î.Hr.
Sumuel	cca. 1830–1801 î.Hr.
Nur-Adad	cca. 1801–1785 î.Hr.	Contemporan cu Sumu-la-El
Sin-Iddinam	cca. 1785–1778 î.Hr.	Fiul lui Nur-Adad
Sin-Eribam	cca. 1778–1776 î.Hr.
Sin-Iqisham	cca. 1776–1771 î.Hr.	Contemporan cu Zambiya de Isin, fiul lui Sin-Eribam
Silli-Adad	cca. 1771–1770 î.Hr.
Warad-Sin	cca. 1770–1758 î.Hr.	Posibil co-regent cu tatăl său Kudur-Mabuk
Rim-Sin I	cca. 1758–1699 î.Hr.	Contemporan cu Irdanene de Uruk, înfrânt de Hammurabi, fratele lui Warad-Sin
Hammurabi de Babilon	ca. 1699–1686 î.Hr.	Conducător babilonian oficial , codul lui Hammurabi
Samsu-iluna de Babilon	ca. 1686–1678 î.Hr.	Conducător babilonian oficial
Rim-Sin II	cca. 1678–1674 î.Hr.	Ucis în revolta împotriva Babilonului

Arheologie

Statuetă găsită la Larsa cu un om în genunchi, catalogat ca un închinător la zeul Amurru, începutul mileniului al II-lea î.Hr., Luvru

Listă de regi din Larsa, Teracotă, cca. 2025–1763 î.Hr., anul 39 al domniei lui Hammurabi, Luvru

Rămășițele cetății Larsa acoperă un oval de cca. 6 km. în circumferință. Cel mai înalt punct este de aprox. 70 metri înălțime.

Site-ul arheologic de la Tell es-Senkereh, cunoscut ulterior sub numele de Sinkara, a fost prima oară excavat de William Loftus în 1850 timp de câteva zile^[4]. În acea perioadă de pionierat în domeniul arheologiei, efortul s-a concentrat mai mult pe obținerea unor exponate de muzeu decât pentru strângerea unor date științifice. Loftus a recuperat cărămizi folosite la construcție de Nabucodonosor al II-lea în timpul Imperiului neo-babilonian, lucru care a permis identificarea site-urilor cu orașul antic Larsa.

Mare parte din munca lui William Loftus a fost la templu de la Shamash, reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea. Au fost găsite și inscripții la Burna-Buriash din timpul dinastiei Kassite babiloniene și ale lui Hammurabi (din prima dinastie babiloniană). În Larsa a fost pentru scurt timp și Walter Andrae în 1903. Site-ul a fost inspectat și de către Edgar James Banks în 1905. El a descoperit jaful pe scară largă pe care populația locală îl făcea acolo^[5].

Prima excavare științifică moderndă la Senkereh a avut loc în 1933, sub conducerea lui Andre Parrot^[6][7]. Parrot a revenit aici în 1967^[8]. În 1969 și 1970, la Larsa a făcut excavații Jean-Claude Margueron^[9][10]. Între 1976 și 1991, o expediție de arheologi a Delegației Franceze din Irak condusă de J-L. Huot a excavat la Tell es-Senereh timp de 13 sezoane^{[11][12][13][14]}.

Sumer înainte de potop. Pe hartă apare şi Larsa, între Uruk și Eridu