Lista finalelor Campionatului European de Fotbal

Campionatul European de Fotbal este o competiție fotbalistică înființată în 1960. Ea este disputată între echipele naționale de fotbal ale statelor membre UEFA, organul conducător al fotbalului european, și se ține o dată la fiecare patru ani. Câștigătoarea primei ediții a fost Uniunea Sovietică, care în finală a învins Iugoslavia cu 2–1 la Paris, în prelungirile meciului. Cea mai recentă finală, jucată la Londra în 2021, a fost câștigată de Italia, care a bătut Anglia la loviturile de departajare (3-2), scorul în cele 120 minute fiind 1-1. Următoarea ediție a Campionatului European va fi găzduită de Germania în 2024.

Campionatul European de Fotbal
Sport	fotbal
Confederație	UEFA
Înființat(ă) în	1960
Echipe	53 (calificări) 24 (turneul final)
Campion	Spania
Cele mai multe trofee	Spania (4 titluri)
Modifică date / text

Harta țărilor câștigătoare

Lista finalelor

Legendă

†	Meci decis în prelungiri
‡	Meci decis la loviturile de departajare
&	Meci decis prin rejucare
§	Meci decis prin gol de aur

¹Notă:

• Coloana "Ediția" se referă la ediția Campionatului European de Fotbal în care s-a ținut finala, ți legătura duce către articolul turneului respectiv.
• Legăturile din coloana "Scor final" duc către articolul finalei respective.

Ediția	Campioana	Scor final	Vice-campioana	Stadion	Locația	Ref
1960	Uniunea Sovietică	2–1† [n 1]	Iugoslavia	Parc des Princes	Paris, Franța	[2][3]
1964	Spania	2–1	Uniunea Sovietică	Stadionul Santiago Bernabéu	Madrid, Spania	[4][5]
1968	Italia	2–0& [n 2]	Iugoslavia	Stadio Olimpico	Roma, Italia	[7][8]
1972	Germania de Vest	3–0	Uniunea Sovietică	Stadionul Heysel	Bruxelles, Belgia	[9][10]
1976	Cehoslovacia	2–2‡ [n 3]	Germania de Vest	Stadionul Steaua Roșie	Belgrad, Iugoslavia	[12][13]
1980	Germania de Vest	2–1	Belgia	Stadio Olimpico	Roma, Italia	[14][15]
1984	Franța	2–0	Spania	Parc des Princes	Paris, Franța	[16][17]
1988	Țările de Jos	2–0	Uniunea Sovietică	Olympiastadion	München, Germania de Vest	[18][19]
1992	Danemarca	2–0	Germania	Ullevi	Göteborg, Suedia	[20][21]
1996	Germania	2–1§ [n 4]	Cehia	Stadionul Wembley	Londra, Anglia	[23][24]
2000	Franța	2–1§ [n 5]	Italia	De Kuip	Rotterdam, Olanda	[26][27]
2004	Grecia	1–0	Portugalia	Estádio da Luz	Lisabona, Portugalia	[28][29]
2008	Spania	1–0	Germania	Ernst-Happel-Stadion	Viena, Austria	[30][31]
2012	Spania	4–0	Italia	Olimpiysky National Sports Complex	Kiev, Ucraina	[32][33]
2016	Portugalia	1–0†	Franța	Stade de France	Saint-Denis, Franța	[34][35]
2020	Italia	3–2‡ [n 6]	Anglia	Stadionul Wembley	Londra, Anglia	[36][37]
2024	Spania	2–1	Anglia	Olympiastadion	Germany, Berlin Berlin, Germany	[38]

Rezultate după țară

Echipa	În finală	Campioană	Vicecampioană	Anii câștigători	Anii pierdanți
Germania[n 7]	6	3	3	1972, 1980, 1996	1976, 1992, 2008
Spania	5	4	1	1964, 2008, 2012, 2024	1984
Italia	4	2	2	1968, 2020	2000, 2012
Franța	3	2	1	1984, 2000	2016
Rusia[n 8]	4	1	3	1960	1964, 1972, 1988
Cehia[n 9]	2	1	1	1976	1996
Portugalia	2	1	1	2016	2004
Țările de Jos	1	1	0	1988	–
Danemarca	1	1	0	1992	–
Grecia	1	1	0	2004	–
Iugoslavia[n 10]	2	0	2	–	1960, 1968
Belgia	1	0	1	–	1980
Anglia	2	0	1	–	2020, 2024

Vezi și

• Lista finalelor Campionatului Mondial de Fotbal

Note

1. Scorul a fost 1–1 după 90 de minute de joc.^[1]
2. Prima finală, jucată două zile mai devreme, s-a terminat 1–1.^[6]
3. Scorul a fost 2–2 după 90 de minute de joc. Cehoslovacia a câștigat la loviturile de departajare cu 5–3.^[11]
4. Scorul a fost 1–1 după 90 de minute de joc. Germania a marcat golul de aur în al 5-lea minut din prelungiri.^[22]
5. Scorul a fost 1–1 după 90 de minute de joc. Franța a marcat golul de aur în minutul 13 din prelungiri.^[25]
6. Scorul a fost 1–1 după 90 de minute de joc. Italia a câștigat la loviturile de departajare cu 3–2.
7. Trei apariții în finală ca Germania de Vest.
8. Patru apariții în finală ca Uniunea Sovietică.
9. O prezență în finală ca Cehoslovacia.
10. Două apariții în finală ca Iugoslavia.