Lys

Lys (în neerlandeză Leie) este un râu din nordul Franței și din Belgia, afluent pe malul stâng al Escaut, în care se varsă la Gent. Cea mai mare parte a cursului său este astăzi canalizată. Râul dă numele său luptelor grele care au opus, între 23 și 28 mai 1940, armatele belgiană și germană: bătălia de pe Lys.

Lys
El riu fronterer a Comines (Komen)
Date geografice
Bazin hidrografic	stroomgebied van de Schelde[*][[stroomgebied van de Schelde (drainage basin in Western Europe)|​]]
Emisar	Escaut
Date hidrologice
Lungimea cursului de apă	202 km
Date generale
Țări traversate	Franța[1] Belgia
Afluenți	Laquette[*][[Laquette (river in France)|​]], Clarence[*][[Clarence (river in France)|​]], Lawe[*][[Lawe (river in France)|​]], Deûle, Heulebeek[*][[Heulebeek |​]], Groeningebeek[*][[Groeningebeek |​]], Mandel[*]​, canal d'Aire[*][[canal d'Aire (canal)|​]], Becque de Neuville[*][[Becque de Neuville (river in France)|​]], Becque du Biez[*][[Becque du Biez (river in France)|​]], Bourre[*][[Bourre (river in France)|​]], Meteren Becque[*][[Meteren Becque (river in France)|​]], Traxenne[*][[Traxenne (river in France)|​]] , Napoleon de Pauwvertakking[*][[Napoleon de Pauwvertakking (canal in Ghent, Belgium)|​]]
Modifică date / text

Etimologie

Lys este menționat pentru prima dată într-un document^[2] din anul 694, unde se arată că localitatea Sloten — adică locul unde se află actuala reconstituire a sanctuarului de la Lourdes, în apropierea orașului Gent — se găsește super fluvio Legia, adică „pe malul Lysului”. Rădăcina hidronimică leg- / lig- este, cel mai probabil, de origine celtică.

Geografie

Râul își are izvorul la Lisbourg, lângă Fruges, în Franța, la altitudinea de 114,7 metri. În noaptea de 11 februarie 1984, din cauza unor surpări subterane, Lys și-a părăsit izvorul istoric pentru a țâșni de sub o șosea comunală, formând un gheizer de câteva zeci de centimetri înălțime. Acest nou izvor a fost amenajat de comunitatea de comune și de asociația Lys sans frontières.

Primul oraș pe care îl traversează este Aire-sur-la-Lys. În departamentul Pas-de-Calais, el drenează o vastă câmpie de prăbușire tectonică: Câmpia Lysului, largă și remarcabil de plană, care constituie unul dintre „ținuturile” Flandrei franceze.

Se varsă în Escaut la Gent, la altitudinea de 4,45 metri, după un parcurs de 195 kilometri, dintre care 85 în Franța și 24,6 pe frontieră cu Belgia, de la Armentières la Menen^[3].

Fotografii de Alfred Hannoir

Izvorul râului Lys la Lisbourg înainte de 1984.

Izvorul râului Lys, în februarie 1984, deplasat cu câțiva metri, țâșnind brusc în mijlocul unui drum comunal asfaltat.

Hidroecologie

Lys este un curs de apă cu pantă redusă, care, după ultima glaciațiune, se desfășura probabil pe o mare lățime (după cum o dovedește întinderea luncii majore și a câmpiei aluviale), având numeroase meandre ce irigau vaste zone umede.

Aceste medii au fost locuite încă din preistorie și au fost cultivate și urbanizate încă din Evul Mediu timpuriu.

Valea Lysului constituie și astăzi un coridor biologic de importanță paneuropeană, având o importanță majoră regională, în special pentru migrația păsărilor și a organismelor acvatice.

Calitatea apei, a malurilor și a sedimentelor s-a degradat puternic între anii 1970 și 1990. Conform Anuarului 2008 al calității apei^[4], calitatea acestui râu este încă departe de starea ecologică bună prevăzută de Directiva-cadru privind apa pentru anul 2015^[5], dar prezintă câteva îmbunătățiri pe două stații (trecând de la mențiunea „acceptabilă” la „bună calitate” în amonte de Aire-sur-la-Lys și în aval, la Deûlémont, la frontiera franco-belgiană). O bună calitate a fost constatată în 2008 pe Lys-rivière și Laquette^[6], în ciuda faptului că ploile din 2007 s-au tradus prin aporturi excesive de materii în suspensie și poluanți (în special fosfor). Totuși, concentrațiile de azot și fosfor erau încă prea ridicate în 2008, mai ales pe sectorul aval al râului^[4].

Calitatea râului Clarence^[7] s-a îmbunătățit cu o clasă (pentru cele două stații ale sale), grație reducerii aportului de fosfor. Calitatea sa este în prezent „bună” la Calonne-Ricouart, dar rămâne „acceptabilă” la Chocques^[4].

Dincolo de amfibienii care au regresat puternic, anghila europeană se află într-un declin accentuat și face obiectul unor măsuri de protecție, prevăzute de o directivă europeană.

Bazin hidrografic

La intrarea Lysului în Belgia, suprafața bazinului hidrografic este de 2 900 km². În amonte de confluența cu Deûle, suprafața bazinului său este de 1 690 km². La Gent, suprafața ajunge la 3 910 km², la nivelul confluenței cu Escautul.

Lysul în aval de podul din Comines (Belgia) – Comines (Franța)

Delimitarea sindicatului mixt al SAGE Lys.

Hidrologie – Debitele la frontiera franco-belgiană

[[Emile Claus Vaches traversant la Lys.jpg|thumb|Vaci traversând Lysul, tablou de Émile Claus. Pe porțiunile mai puțin adânci ale Lysului, vacile puteau traversa pe jos (prin vad), la fel ca și caii, unele căruțe și uneori pietonii. Aici, Lysul este prea adânc, animalele fiind însoțite de o barcă. În prezent, malurile de beton împiedică acest tip de traversări și fac din porțiunile canalizate ale râului un factor de fragmentare ecologică mai important decât în trecut.]]

Debitul Lysului a fost observat pe o perioadă de 19 ani (1961-1979), la Wervicq-Sud, localitate din departamentul Nord situată la ieșirea râului de pe teritoriul francez. Suprafața luată în considerare este de 2 900 km², ceea ce corespunde la aproape trei sferturi din întreaga suprafață a bazinului hidrografic al râului.

Debitul râului la Wervicq-Sud este de 22,8 m³/s.

Lysul prezintă fluctuații sezoniere moderate ale debitului. Apele mari au loc de la sfârșitul toamnei până la începutul primăverii și se caracterizează prin debite medii lunare cuprinse între 25,0 și 35,6 m³/s, din noiembrie până în aprilie inclusiv (cu un vârf în februarie). Dinspre sfârșitul lunii martie, debitul scade foarte progresiv, ceea ce conduce la apele scăzute din vară-toamnă, care se produc din iulie până în octombrie, cu o scădere a debitului mediu lunar până la 12,8 m³/s în august, ceea ce rămâne totuși destul de confortabil. Dar fluctuațiile debitului sunt mai importante în funcție de ani sau calculate pe perioade scurte.

La ape scăzute, VCN3 poate coborî până la 3,2 m³/s în cazul unei perioade secetoase cincinale, ceea ce corespunde profilului multor alte cursuri de apă din nord-vestul Franței. Viiturile de pe Lys sunt rareori devastatoare. Seria QIX nu a fost calculată, însă seria QJX a fost stabilită. Valorile QJX 2 și QJX 5 sunt, respectiv, de 83 și 130 m³/s. QJX 10 este de 150 m³/s, QJX 20 de 180 m³/s, în timp ce QJX 50 nu a putut fi determinat din cauza unei perioade de observație insuficiente. Debitului zilnic maxim înregistrat la Wervicq-Sud a fost de 170 m³/s la 17 noiembrie 1974. Comparând această valoare cu scara QJX a râului, se constată că această viitură nu a avut un caracter vicenal.

Lys este un râu moderat abundent. Stratul de apă scurs în bazinul său hidrografic se ridică anual la 249 milimetri, ceea ce este inferior mediei generale a Franței pentru toate bazinele hidrografice (320 milimetri), precum și mediei generale a Belgiei (aproximativ 380 milimetri). Debitul specific (sau Qsp) se ridică la 7,9 litri pe secundă și pe kilometru pătrat de bazin.

Amenajări

Lys șerpuind prin Gent.

Lys se află în stare naturală de la izvor până la Aire-sur-la-Lys. Ulterior, este canalizat.

Schema sa de amenajare și gestionare a apelor (SAGE) se află în curs de finalizare. Colectivitățile locale implicate au constituit un sindicat mixt în acest scop. Este vorba despre SYMSAGEL^[8], adică Sindicatul Mixt pentru Schema de Amenajare și Gestionare a Apelor râului Lys. Acesta reunește 226 de comune (540 000 de locuitori) situate în Nord și Pas-de-Calais.

Calea navigabilă în Franța

Râul curge cu o pantă redusă. Orașul Aire-sur-la-Lys, situat în Pas-de-Calais, se află la altitudinea de 18,90 metri.

Extremitatea fizică și administrativă în Franța este localizată la Halluin, în departamentul Nord (în fața localității Menen, Belgia), la cota de 9,45 metri.

Lys este navigabil în Franța pe o lungime de 72 kilometri, având opt ecluze pe acest traseu.

Gabaritul variază în funcție de porțiunile râului:

• de la Aire-sur-la-Lys la Deûlémont (la confluența Lys și Deûle): la gabaritul Freycinet, adică 39 m lungime și 5,20 m lățime, cu un pescaj de 2,20 m și o înălțime liberă de 3,90 m, permițând astfel trecerea șlepurilor de 600 tone prin Armentières și de 250–400 tone între Armentières și Deûlémont;
• de la Deûlémont până la Halluin-Menen: 110 m lungime și 11,40 m lățime, pescaj de 3,00 m și înălțime liberă de 3,90 m, calibrat pentru transporturi de 1 350 tone.

Porțiunea inferioară a Lys preia cea mai mare parte a transportului fluvial de mărfuri.

Lys și artiștii

Émile Verhaeren

Poetul belgian flamand de expresie franceză, Émile Verhaeren, a celebrat râul Lys. În volumul său „Toute la Flandre” se găsește un poem intitulat „La Lys”[9].

Pictorii

Malurile râului Lys au constituit o sursă de inspirație pentru numeroși pictori. La sfârșitul secolului al XIX-lea, un grup de artiști s-a format în jurul sculptorului George Minne^⁠(d), stabilit la Sint-Martens-Latem din 1897: Gustave van de Woestijne (1881-1947), peisagiștii Albijn Van den Abeele (1835-1918) și Valerius De Saedeleer (1867-1941). În momentul constituirii acestui prim grup al Școlii de la Laethem-Saint-Martin, Émile Claus era o personalitate de prim rang, elogiat de critică.

Cercetările lor au condus, după Primul Război Mondial, la expresionismul puternic marcat al celui de-al doilea grup de la Laethem-Saint-Martin, al cărui precursor a fost Albert Servaes^⁠(d) (1873-1967), iar principalii reprezentanți Constant Permeke^⁠(d) (1886-1952), Gustave de Smet (1877-1943) și Frits van den Berghe (1883-1939).

Fosta casă a artistului din Deurle adăpostește astăzi muzeul său.

Începând cu anul 1923, Gustave de Smet a locuit împreună cu van den Berghe la Afsnee^⁠(d), un sat pitoresc pe malul râului Lys, la doi pași de Sint-Martens-Latem. Galeristul Paul-Gustave van Hecke punea la dispoziția artiștilor casa sa de vacanță din Afsnee. În timpul weekendurilor și al lunilor de vară, această „Villa Malpertuis” era un loc de întâlnire animat^[9].

În 1928, De Smet se află la Deurle, unde pictează peisaje însuflețite, oferind satului flamand o viziune liniștită și pitorească. În 1929 se stabilește acolo, într-o casă construită special pentru el pe malul râului Lys. În 1935 părăsește această locuință și își construiește o alta, tot la Deurle^⁠(d), dar situată în câmp deschis.

La Lys à Astene (Les Chardons) - Émile Claus, circa 1885, Muzeul Groeninge, Bruges.

Pique-nique - Paysage sur la Lys - Émile Claus, circa 1887, Institutul Regal al Patrimoniului Artistic.

Printemps sur les bords de la Lys - Émile Claus, 1897, colecție privată.

Octobre, le Matin au bord de la Lys - Émile Claus, 1901, colecție privată.

Paysage d'été avec la rivière Lys - Émile Claus, 1912, colecție privată.

Canards sur la Lys - Gustave de Smet, circa 1911, Muzeul din Deinze și Ținutul Lysului.

Alexandre Dumas

În celebrul roman Cei trei muschetari, trupul aventurierei Milady de Winter este aruncat în apele râului Lys, în apropiere de Armentières, după ce aceasta fusese executată.