Max Jacob

Max Jacob (n. 12 iulie 1876, Quimper, Bretagne, Franța – d. 5 martie 1944, Drancy concentration camp^⁠(d), Seine, Franța) a fost un scriitor, pictor și critic de artă evreu francez, convertit în 1915 la creștinism.

Max Jacob
Max Jacob (1934)
Date personale
Nume la naștere	Max Jacob Alexandre
Născut	12 iulie 1876[1][2][3][4][5] Quimper, Bretagne, Franța[6][7][8][9][10]
Decedat	5 martie 1944 (67 de ani)[11][12][3][13][14] Drancy concentration camp⁠(d), Seine, Franța
Înmormântat	Saint-Benoît-sur-Loire (1949)
Cauza decesului	cauze naturale (Bronhopneumonie)
Cetățenie	Franța[15][16][17][18][8]
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	pictor poet scriitor critic literar[*]​ critic de artă eseist prozator[*]​ traducător desenator[*]​ artist litograf[*]​ ilustrator[*]​ pastelist[*]​ acuarelist[*]​ artist vizual[*]​
Limbi vorbite	limba franceză[19][1][7][20][10] limba catalană[21]
Pseudonim	Morven le Gaëlique[22] ,  Léon David[22]
Studii	École coloniale[*][[École coloniale (school founded in 1889, became the École nationale de la France d'outre-mer in 1934)|​]] Facultatea de Drept din Paris
Profesor pentru	Pierre Savigny de Belay[*][[Pierre Savigny de Belay (pictor francez)|​]]
Limbi	limba franceză
Mișcare/curent literar	cubism
Note
Premii	Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​[23] concours général[*][[concours général (annual French academic competition for 11th and 12th grade students)|​]] mort pour la France[*][[mort pour la France (official denomination for soldiers dead at war)|​]][24]
Semnătură
Modifică date / text

A fost unul dintre inițiatorii cubismului și suprarealismului.Opera sa lirică reflectă o mare varietate a atitudinilor lirice, uneori de bizară contrarietate, în care converg burlescul, fantezia populară și ironia sarcastică, scepticismul, efuziunea sentimentală și cultivarea iraționalului la modul suprarealist.^[25]

Între 1-3 martie 1944 a fost arestat ca evreu de naziștii francezi și deținut la Vilodromul de iarnă din Paris, de unde, împreună cu toți evreii parizieni, a fost transportat la Drancy, pentru a fi urcat în trenul care urma să-l ducă la Lagărul de exterminare Auschwitz. În data de 5 martie 1944 a murit ca prizonier, pe drum, în urma unei pneumonii, la vârsta de 67 de ani.

Scrieri

• 1911 — Coasta ("La Côte")
• 1911 — Saint Matorel
• 1919 — Apărarea lui Tartuffe ("La Défense de Tartufe")
• 1921 — Laboratorul central ("Le Laboratoire central")
• 1921 — Regele Beoției ("Le Roi de Béotie")
• 1922 — Cabinetul negru ("Le Cabinet noir")
• 1923 — Filibuth sau Ceasornicul de aur ("Filibuth ou la Montre en or")
• 1925 — Pocăiții în maiouri roz ("Les Pénitents en maillots roses")
• 1938 — Balade ("Ballades")
• 1945 — Meditații religioase ("Méditations religieuses").