Max von Laue

Max Theodor Felix von Laue (n. 9 octombrie 1879, Koblenz, Imperiul German – d. 24 aprilie 1960, Berlinul Occidental, Germania sub ocupație aliată) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.

Max von Laue
Max von Laue (1914)
Date personale
Născut	9 octombrie 1879[1][2][3][4][5] Koblenz, Imperiul German[6]
Decedat	24 aprilie 1960 (80 de ani)[3][4][6][7][8] Berlinul Occidental, Germania sub ocupație aliată[9]
Înmormântat	Stadtfriedhof Göttingen[*]​[10]
Cauza decesului	moarte accidentală[*]​ (accident rutier[*]​)
Căsătorit cu	Magda von Laue[*][[Magda von Laue |​]]
Copii	Theodore Hermann von Laue[*][[Theodore Hermann von Laue (istoric american)|​]]
Cetățenie	Germania
Ocupație	fizician cadru didactic universitar[*]​ cristalograf[*]​
Locul desfășurării activității	München
Limbi vorbite	limba germană[11][3][12]
Activitate
Rezidență	Germania
Domeniu	fizică[13] cristalografie Radiație X[13] teoria relativității[13] supraconductibilitate[13]
Număr Erdős	4
Instituție	Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea Johann Wolfgang Goethe Frankfurt Universitatea din Zürich Physikalisch-Technische Bundesanstalt[*][[Physikalisch-Technische Bundesanstalt (national metrology institute of the German Federal Republic)|​]]
Alma Mater	Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea din Zürich Universitatea din Strasbourg
Organizații	Societatea Regală din Londra Academia de Științe din Berlin Academia Germană de Științe de la Berlin[*]​ Academia Pontificală de Științe[*]​[14] Academia de Științe a URSS[*]​ Academia Regală Suedeză de Științe Göttinger Achtzehn[*][[Göttinger Achtzehn (eighteen German nuclear researchers who authored the 1957 Göttingen Manifesto)|​]] Academia Americană de Arte și Științe[*]​ Academia Leopoldină Societatea Americană de Fizică[15] Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]​ Academia Bavareză de Științe[*]​ Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]​ Academia de Științe din Torino[*]​[5] Academia de Științe Göttingen[*]​
Conducător de doctorat	Max Planck
Doctoranzi	Friedrich Beck[*]​ Karl-Otto Kiepenheuer[*]​ Leó Szilárd Friedrich Möglich[*][[Friedrich Möglich (German politician and physicist (1902-1957))|​]][16] Max Päsler[*]​[16] Max Kohler[*]​[16] Karl Otto Kiepenheuer[*]​[16]
Cunoscut pentru	Radiație X Laue equations[*][[Laue equations (equations describing diffraction in a crystal lattice)|​]]
Premii	Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​ Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​ Medalia Ernst Reuter[*]​ (1959) Premiul Nobel pentru Fizică (1914)[17][18] Medalia Max Planck[*]​ (1932) Medalia Helmholtz[*]​ (1959) medalia Matteucci[*]​ (1914) Medalia Röntgen[*]​ (1952) Adolf-von-Baeyer-Denkmünze[*][[Adolf-von-Baeyer-Denkmünze (German award in organic chemistry)|​]] (1921) Fellow of the American Physical Society[*][[Fellow of the American Physical Society (fellowship of the American Physical Society)|​]] membru străin al Royal Society[*]​ (12 mai 1949)[19] Pour le Mérite Q117353804[*]​
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Medalia Premiului Nobel

Motivația juriului Nobel

"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."

Viața

Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")^[20]. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.

Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.

Opera

• "Teoria relativității"
• "Tabloul fizic al lumii"