Neagu Cosma

Neagu Cosma (n. 1925, Padina, România – d. 13 martie 2007) a fost un general român de Securitate, care a condus Direcția a III-a de Contraspionaj a Securității (1960–1973).

Neagu Cosma
Date personale
Născut	1925[1] Padina, România
Decedat	13 martie 2007 (82 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	ofițer de informații
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Biografie

A preluat conducerea Direcției de Contraspionaj a Securității în 10 septembrie 1960 ca împuternicit la comandă.^[2] A fost numit director al Direcției de Contraspionaj în 17 septembrie 1962 și a îndeplinit această funcție până în august 1973.^[2] În august 1973 a fost înlocuit de la conducerea Direcției de Contraspionaj și transferat în funcția de comandant al Școlii Militare de Ofițeri Activi a Ministerului de Interne de la Băneasa (august 1973 – mai 1974), fiind trecut în rezervă după mai puțin de un an prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (HCM) nr. 483 din 7 mai 1974.^[2]

După trecerea sa în rezervă, a devenit prim-vicepreședinte^[3] (sau, după altă sursă, președinte executiv)^[2] al Asociației Automobil Clubul Român (ACR).^[2][3] Cu ocazia plenarei Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste, care a avut loc în 2 noiembrie 1978 sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu (secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, președintele Frontului Unității Socialiste), Neagu Cosma a fost ales reprezentant al organizațiilor de masă și obștești în Consiliul Național al Frontului Unității Socialiste (FUS).^[3]

În anul 1990 a fost reactivat în Serviciul Român de Informații de către directorul Virgil Măgureanu și numit șef al Serviciului de Inspecții și consilier al directorului, dar la scurt timp a fost trecut din nou în rezervă. După Revoluția din decembrie 1989, Neagu Cosma s-a remarcat ca autor al mai multor volume de dezvăluiri din culisele Securității.

Distincții

• Ordinul „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale și de stat” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru contribuția activă la întărirea regimului democrat-popular”^[4]
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”^[5]
• Ordinul „23 August” clasa a IV-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”^[6]
• Ordinul „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale și de stat” clasa a II-a (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”^[7]

Cărți publicate

• Fapte din umbră, I-IV, Editura Politică, București, 1975, 1977, 1980, 1983, 284+264+238+240 p. – împreună cu Dumitru Marinescu (toate 4 vol.) și R. Georgescu (vol. 1 și 2);
• Să ne amintim de Cain, roman, Ed. Cartea Românească, București, 1981, 244 p. – împreună cu Mihai Stan;
• Capcana din panou, Ed. Sport-Turism, București, 1981, col. „Cartea de vacanță”, 238 p.;
• La Săcele... liniște, Ed. Sport-Turism, București, 1982, col. „Cartea de vacanță”, 464 p. – împreună cu Mihai Stan;
• Cine l-a ucis pe Abel?, Ed. Sport-Turism, București, 1984, col. „Cartea de vacanță”, 400 p. – împreună cu Mihai Stan;
• Noaptea amăgirii, roman, Ed. Cartea Românească, București, 1986, 210 p. – împreună cu Mihai Stan;
• Culisele Palatului Regal, Ed. Globus, București, 1990, 340 p. (ed. a II-a, Ed. Globus, București, 1998, 390 p.);
• Cupola. Din culisele... Securității, Ed. Globus, București, 1994, 314 p.;
• Dominația comunistă, 1944–1989. I. Contribuția unor minorități naționale la bolșevizarea României, Ed. Partidul Dreapta Națională, București, 1995, col. „Mari crime împotriva națiunii române”; ed. a II-a, Ed. Bravo Press, București, 1996, col. „Mari crime împotriva națiunii române”, 106 p.;
• Dictatul de la Viena (30 august 1940) – consecință a crimei organizate statal de către Ungaria și a colaboraționismului unor unguri din România, Ed. Bravo Press, București, 1996, col. „Mari crime împotriva națiunii române”, 184 p.;
• Securitatea, poliția politică, dosare, informatori, Ed. Globus, București, 1998, 304 p.;
• Cum a fost posibil? Cârtița Pacepa, Ed. Paco, București, f.a. [1998], 152 p.; ed. a II-a, Ed. Paco, București, 2011, 282 p.
• „Adevăruri” demontate, Ed. Paco, București, 1999, 180 p. – împreună cu Ion Stănescu;
• În anul 1968, a fost programată și invadarea României. Informații inedite din interiorul Serviciilor Secrete ale României, Ed. Paco, București, 1999, 170 p. (ed. a II-a, În anul 1968, a fost programată și invadarea României. Informații inedite din interiorul Serviciilor Speciale ale României, Ed. Paco, București, 2002, 239 p.) – împreună cu Ion Stănescu;
• De la iscoadă la agentul modern în spionajul și contraspionajul românesc, Ed. Paco, București, 2001, 238 p. – împreună cu Ion Stănescu;
• Potențialul turistic românesc – Eldorado al viitorului: convorbiri realizate de Neagu Cosma cu Ion Stănescu, fost ministru al Turismului in perioada 1984–1989, Ed. Paco, București, 2001, 292 p. – împreună cu Ion Stănescu;
• De-a jocul cu spionii, Ed. Paco, București, f.a. [2002], 216 p.

Galerie

• 
  Neagu Cosma, prim-vicepreședinte al ACR (1977)
• 
  Neagu Cosma, prim-vicepreședinte al ACR (1979)
• 
  Neagu Cosma, prim-vicepreședinte al ACR (1981)
• 
  Neagu Cosma, prim-vicepreședinte al ACR (1983)