Odysseas Elytis

poet grec From Wikipedia, the free encyclopedia

Odysseas Elytis
Remove ads

Odysseas Elytis (greacă Οδυσσέας Ελύτης}, (pseudonimul literar al lui Odysséas Alepoudhélis) (n. 2 noiembrie 1911, Heraklion, Creta - d. 18 martie 1996, Atena) a fost un scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1979.

Medalia Premiului Nobel
Medalia Premiului Nobel
Mai multe informații Date personale, Nume la naștere ...
Thumb
Odysseas Elytis, 1974
Remove ads

Motivația Juriului Nobel

"pentru poezia sa, izvorând din fondul tradiției grecești și punând în lumină, cu puternică senzualitate și o intelingență lucidă, lupta unui om modern pentru libertate și activitate creatoare "[5].

Viața

Odysseas Elytis a fost ultimul din cei șase copii ai lui Panayotis Alépoudhélis și al Mariei Vranas, ambi originari din insula Lesbos. În 1914, familia Alépoudhélis, care deținea o fabrică de săpun, s-a mutat la Atena și a transferat sediul companiei sale la Pireu. La Atena, Odysseas a absolvit liceul și a audiat cursuri la "Facultatea de Drept". În 1935, urmând sfatul unor prieteni apropiați, printre care și Giorgos Seferis, Elytis a publicat o poezie în paginile revistei "Nea Grammata" (Νέα Γράμματα).

Primele două volume de versuri ilustrează dragostea sa față de peisajele grecești și Marea Egee.[6]

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, este mobilizat cu gradul de sublocotenent și participă la luptele din munții Greciei și din Albania împotriva invaziei italiene.

Remove ads

Opera

Poezie

  • Προσανατολισμοί (Orientări), 1939
  • Ηλιος ο πρώτος, παραλλαγές πάνω σε μιαν αχτίδα (Soarele Întâiul), 1943
  • Άσμα ηρωικό και πένθιμο για τον χαμένο ανθυπολοχαγό της Αλβανίας (Cântec eroic și funebru pentru sublocotenentul căzut în Albania), 1946
  • Το Άξιον Εστί ( To Axion Esti), 1959
  • Έξη και μια τύψεις για τον ουρανό, 1960
  • Ο ήλιος ο ηλιάτορας Soarele Însoritul), 1971
  • Το Μονόγραμμα (Monograma), 1972
  • Το φωτόδεντρο και η δέκατη τέταρτη ομορφιά, 1972
  • Τα Ρω του Έρωτα, 1973
  • Τα Ετεροθαλή (Răslețele), 1974
  • Σηματολόγιον (Cartea Semnelor), 1977
  • Μαρία Νεφέλη (Maria Nefeli), 1978
  • Τρία ποιήματα με σημαία ευκαιρίας 1982
  • Ημερολόγιο ενός αθέατου Απριλίου, 1984
  • Κριναγόρας, 1987
  • Ο Μικρός Ναυτίλος (Micul marinar), 1988
  • Τα Ελεγεία της Οξώπετρας, 1991
  • Δυτικά της λύπης, 1995

Proză, eseuri

  • Η Αληθινή φυσιογνωμία και η λυρική τόλμη του Ανδρέα Κάλβου, 1942
  • Ανοιχτά χαρτιά (συλλογή κειμένων), 1973
  • Ο ζωγράφος Θεόφιλος, 1973
  • Η μαγεία του Παπαδιαμάντη, 1975
  • Αναφορά στον Ανδρέα Εμπειρίκο, 1977
  • Τα Δημόσια και τα Ιδιωτικά, 1990)* Private Way (Ιδιωτική Οδός, 1990)
  • «Εν λευκώ» (συλλογή κειμένων), 1992
  • Ο κήπος με τις αυταπάτες, 1995

Traduceri

  • Δεύτερη γραφή, 1976
  • Σαπφώ (Sappho)
  • Η αποκάλυψη, (Apocalipsa după Ioan) 1985

Note

Legături externe

Loading related searches...

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads