Petro Stojan

Petro Evstafievici Stojan (în rusă Пётр Евстафьевич Стоян), cunoscut și prin pseudonimele Ribaulb, Radovich și Šulerc, (n. 22 iulie 1884, Ismail, Basarabia, Imperiul Rus – d. 3 mai 1961, Nisa, Franța) a fost un esperantist, bibliograf și lexicograf rus, membru al Comitetului Lingvistic de Esperanto (Lingva Komitato) din 1914.

Petro Stojan
Date personale
Născut	22 iulie 1884 Ismail, Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	3 mai 1961 (76 de ani) Nisa, Franța
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	lexicograf lingvist esperantist esperantolog[*]​
Limbi vorbite	Esperanto
Activitate
Alma mater	Liceul Richelieu (predecesorul Universității din Odesa)
Modifică date / text

Biografie

Stojan s-a născut în 1884 în orașul Ismail din gubernia Basarabia. A studiat fizica și matematica la Liceul Richelieu (predecesorul actualei Universități din Odesa) din Odesa, apoi la Sankt Petersburg și între 1906 și 1907 la Paris. În perioada 1919-1922 a fost profesor de liceu în Serbia. Începând din 1925 a elaborat în cadrul Asociației Universale de Esperanto de la Geneva principala sa lucrare Bibliografia limbii internaționale (Bibliografio de Internacia Lingvo), care a fost publicată în 1929. Între anii 1926 și 1930 a fost director al Bibliotecii Hector Hodler a Asociației Universale de Esperanto, care este în prezent cea mai mare colecție de literatură esperanto.

Și-a petrecut sfârșitul vieții în sudul Franței, unde a murit înecat.

Activitatea de esperantist

A aderat la mișcarea esperanto în 1903. În conformitate cu Encyclopedia of Esperanto din 1933, „el a fost unul dintre cei mai competenți esperantiști în ceea ce privește tehnica dicționarului”. Timp de peste șaisprezece ani a lucrat la doisprezece dicționare; printre acestea se numără și marele dicționar rus al Academiei Imperiale de Științe. Celelalte dicționare cunoscute sunt Dicționarul ornitologic în opt limbi (1911), Micul dicționar ruso-esperanto (1912) și Dicționarul ilustrat al limbii ruse (760 de pagini și 2000 de ilustrații). În 1929 a publicat Bibliografia limbii internaționale (Bibliografio de Internacia Lingvo), care a fost retipărită în 1973.

În 1913 a propus crearea unei Enciclopedii Universale pe cartonașe (Universala Slipa Enciklopedio, USE) care, potrivit ideilor sale, putea fi actualizată prin adăugarea de cartonașe separate pentru fiecare subiect.

El a scris, de asemenea, un număr mare de articole științifice, precum și literatură originală în limba esperanto.

Vindiania și biosofia

În Franța a scris studiul La Vindiania, o teză despre originea limbilor indo-europene, și a elaborat o filozofie completă a vieții, pe care a numit-o biosofie (în esperanto - Biozofio). Cu toate acestea, lucrările sale au rămas sub formă de manuscris și au circulat doar în cercul său de prieteni; o singură carte a fost publicată în 1946 la Arras.

Limbi auxiliare create de Stojan

Stojan a creat o serie de limbi auxiliare internaționale, care, în cea mai mare parte, nu au fost niciodată publicate:

• Amiana (o formă evoluată a arianei, prezentată pentru prima dată în 1919, cu o versiune finală elaborată în 1922)^[1][2]
• Ariana sau Aryana (1912, un esperantido ce avea un vocabular bazat pe rădăcinile pre-indo-europene (ariene), forma anterioară a amianei)^[3]
• Eo (un esperantido cu rădăcini foarte scurte, pe care l-a propus în 1926 sub pseudonimul Ribaulb)
• Espo (1926, o formă anterioară a lui eo creată sub pseudonimul Ribaulb, care nu folosește corelațiile limbii esperanto, ci un sistem naturalist al lui ido, nepublicată)
• Idido
• Liana
• Linga franka
• Renova
• Spiranta
• Uniala (1923, împreună cu PJ Troost)^[4]
• Unita
• o limbă panslavă fără nume (1913-1916, împreună cu D. Ciupovski)^[5]

El a creat aceste proiecte de limbi fictive pur și simplu pentru propriul său amuzament; acest concept nu exista însă în vremea sa.

Lucrări

• Puti k istine (Vojoj al vero, 1908 - du ĉapitroj pri artefaritaj lingvoj)
• Ornitologia vortaro oklingva de birdoj Eŭropaj (1911)
• Materialoj pri la Fundamento (1912, în Oficiala Gazeto, nr. 41)
• Internacia transskribo de propraj nomoj (1913)
• Karmannyj russko-Esperanto slovarik (Poŝa rusa-Esperanto vortareto, 1912)
• Neobxodymyja svedenija ob esp. (Necesaj scioj pri Esperanto, 1912 - kune kun Nežinskij)
• Dopolnenie k esp. russkomu slovarju (Addendum to Esperanto-Russian Dictionary, 1913)
• Slavjanstvo i Esperanto (Slavaro kaj Esperanto, 1914)
• Esperanto pered sudom profesora (Esperanto in front of a teachers'tribunal, 1914)
• Jazykoznanie i Esperanto (Lingvistiko kaj Esperanto, 1914)
• Vojagxaj notoj (1915–1916, în La Ondo de Esperanto)
• Lingvaj studoj (1920–1926, în Esperanto)
• Cent libroj esperantaj (1923)
• Pri la evoluo de Esperanto (1925, „Progreso“, Praga)
• Principoj de Esperanto (1926, în Kataluna Esperantist“)
• Historio de Esperanto, kritikaj notoj (Progreso, Praga, 1926 - sub pseudonimul Ribaulb)
• Enkonduko al la fonetiko (1926, în Esperanto)
• Katalogo de lingvoj naturaj, popolaj, literaturaj, klasikaj & artefaritaj (1927)
• Esperantismo, kongresoj, pioniroj, literaturo, versfarado, fakvortaro, gazetaro (1927, en jarlibro de UEA)
• Rememorajxoj pri la unuaj tempoj de Esp. (Progreso, Praga, 1927)
• Nia literaturo, versfarado, fakvortaro, gazetaro (1927, en jarlibro de UEA)
• Kiel farigxis nia movado (1928, en jarlibro de UEA)
• Deveno kaj vivo de la lingvo Esperanto (1929)
• Bibliografio de Internacia Lingvo (1929)
• Vindiana berceau de nos aïeuxx (Vindiano lulilo de niaj prapatroj, 1946)
• Al geozofio per abicelo (1954)
• Vindoj kaj dagoj (1991 - postum)

Traduceri

• Abusgus, M.: Kraljevicx Marko (1897)
• Jiddu Krishnamurti: Sperto kaj konduto (1932)