Piero Ferrari

Piero Ferrari (n. 22 mai 1945, Castelvetro di Modena, Emilia-Romagna, Italia) este un om de afaceri italian, fiul nelegitim a lui Enzo Ferrari. Deține la ora actuală 10,2% din acțiunile Ferrari, primite moștenire de la tatăl său. Piero Ferrari este căsătorit cu Romina Gingasu.^[5]

Piero Ferrari
Date personale
Născut	22 mai 1945 (80 de ani) Castelvetro di Modena, Emilia-Romagna, Italia
Părinți	Enzo Ferrari
Frați și surori	Dino Ferrari[*]​
Cetățenie	Italia
Ocupație	antreprenor inginer manager[*]​
Limbi vorbite	limba italiană[1]
Activitate
Alma mater	Università degli Studi di Modena e Reggio Emilia[*][[Università degli Studi di Modena e Reggio Emilia (university in Italy)|​]]
Premii	Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Comandant[*]​ (2 iunie 1989)[2] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*]​ (22 octombrie 2002)[3] ordine al merito del lavoro[*][[ordine al merito del lavoro (order of Italy)|​]] (31 mai 2004)[4]
Modifică date / text

Cariera la Ferrari

În 1969, Ferrari a început să lucreze informal pentru compania familiei ca traducător în limba engleză pentru tatăl său. La începutul anilor 1970, a fost angajat oficial în funcția de supervizor tehnic, având sarcina de a lista, descrie și arhiva componente auto defecte sau ineficiente. Unul dintre primele sale locuri de muncă a implicat ducerea desenelor și pieselor modelului 196 Dino la departamentul GT, acționând ca punte între mașinile de serie și divizia de curse. În acest fel, a acumulat o experiență considerabilă despre dinamica operațională a fabricii.^[6]

În 1974 a fost transferat la echipa de Formula 1, unde a lucrat ca organizator adjunct, asistând directorii sportivi Luca Cordero di Montezemolo și Daniele Audetto. La mijlocul anilor 1980, a devenit supervizor al producției de mașini de serie, unde a contribuit la dezvoltarea conceptelor pentru modelele cu volum redus Ferrari F40, Ferrari F50 și LaFerrari.^[6]

În 1988, când Enzo Ferrari a decedat, Piero a devenit singurul moștenitor al familiei Ferrari și a moștenit participația de 10% a tatălui său în companie și proprietatea Circuitului Fiorano. În 1989, a fost numit vicepreședinte de către președintele Ferrari de atunci, Vittorio Ghidella.^[7]

Cu ocazia Marelui Premiu al Chinei din 2013, câștigat de Fernando Alonso, fostul director de echipă al Ferrari, Stefano Domenicali, l-a convins pe Piero Ferrari să ridice trofeul pentru echipă. A fost prima dată în istoria Scuderiei Ferrari când un membru al familiei Ferrari a urcat pe podiumul unei curse de Formula 1.^[8]

Onoruri

Ferrari a primit titlul de Cavaliere del Lavoro în anul 2004.^[9] În 2004, a primit un titlu onorific în inginerie aerospațială de la Universitatea din Napoli.^[10] În 2021 a primit premiul Mecenate dello Sport în Latina.^[11]